Un nou film despre relaţia tată-fiu. Şi despre construirea unei case. Care nu e decât o metaforă, un pretext pentru a ilustra disfuncţionalităţile relaţiilor dintre oameni. O peliculă despre regret, responsabilitate, decizii, iertare. Despre cum poţi încerca să recâştigi ceva ce nu mai ai de mult, atunci când nu mai ai nimic de pierdut. Doi actori foarte buni în rolurile principale: Kevin Kline şi Kristin Scott Thomas. Şi un tânăr Hayden Christensen, mult mai bun decât avea să fie, un an mai târziu, în Star Wars. E un film trist, dar nu deprimant.
Life as a House (2001)
8 ★ de la mine!
***
Te invit să vezi toate recomandările mele făcute aici.
Categorii: filme
| Ţi-a plăcut? | | Şi împarte cu prietenii tăi! |  |
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
