Un alt film despre un profesor, veţi spune? Da, şi încă unul bun. cu un scenariu inedit. Un dascăl algerian e nevoit să se refugieze în Canada. Încearcă să se integreze în sistemul de învăţământ de acolo, dar se loveşte nu doar de diferenţele culturale, ci şi de ipocrizia societăţii şi a colegilor de cancelarie, preocupaţi mai mult de a fi politically correct, şi mai puţin profesori. Între ei şi copii nu mai există decât relaţia instituţională, rece şi impersonală. Care nu face faţă acelor întâmplări ce dau, uneori, peste cap, vieţile tuturor, mici sau mari. Peliculă nominalizată la Oscar!
Monsieur Lazhar (2011)
8 ★ de la mine!
***
Te invit să vezi toate recomandările mele făcute aici.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
in urma cu cateva luni, cand m-am lasat vrajita si eu de film, intr-o seara torida de vara, mi-am asternut impresille proaspete despre el, undeva, intr-un locsor unde nu le-a citit nimeni. primele randuri sunau asa:
“nu am habar daca in anii de scoala, ati avut parte de o experienta similara cu aceea din film, dar, marturisesc ca eu, am simtit o usoara duiosie, o intoarcere in timp care mi-a starnit o mica oaza de melancolie, amintindu-mi de unele chipuri dragi, pe care le mai intalnesc in rare ocazii si azi.
filmul este nascut sub semnul delicatetii. si in altele, asemanatoare, am simtit fragilitate si reactii surprinzatoare, normale, atunci cand vin din partea unor copii, insa, “Monsieur Lazhar”, lasa impresia unei demonstratii de terapie a sufletului absolut minunata, o lectie de viata dincolo de orice stereotipie, o lectie pe care,copiii, maturizati brusc din cauza unei intamplari iesite din comun, le-o dau adultilor, care par mult mai dezorientati…..”
si m-am gandit ca sunt numai bune pe post de comentariu.
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!
Un alt film despre un profesor, veţi spune? Da, şi încă unul bun. cu un scenariu inedit. Un dascăl algerian e nevoit să se refugieze în Canada. Încearcă să se integreze în sistemul de învăţământ de acolo, dar se loveşte nu doar de diferenţele culturale, ci şi de ipocrizia societăţii şi a colegilor de cancelarie, preocupaţi mai mult de a fi politically correct, şi mai puţin profesori. Între ei şi copii nu mai există decât relaţia instituţională, rece şi impersonală. Care nu face faţă acelor întâmplări ce dau, uneori, peste cap, vieţile tuturor, mici sau mari. Peliculă nominalizată la Oscar!
in urma cu cateva luni, cand m-am lasat vrajita si eu de film, intr-o seara torida de vara, mi-am asternut impresille proaspete despre el, undeva, intr-un locsor unde nu le-a citit nimeni. primele randuri sunau asa:
“nu am habar daca in anii de scoala, ati avut parte de o experienta similara cu aceea din film, dar, marturisesc ca eu, am simtit o usoara duiosie, o intoarcere in timp care mi-a starnit o mica oaza de melancolie, amintindu-mi de unele chipuri dragi, pe care le mai intalnesc in rare ocazii si azi.
filmul este nascut sub semnul delicatetii. si in altele, asemanatoare, am simtit fragilitate si reactii surprinzatoare, normale, atunci cand vin din partea unor copii, insa, “Monsieur Lazhar”, lasa impresia unei demonstratii de terapie a sufletului absolut minunata, o lectie de viata dincolo de orice stereotipie, o lectie pe care,copiii, maturizati brusc din cauza unei intamplari iesite din comun, le-o dau adultilor, care par mult mai dezorientati…..”
si m-am gandit ca sunt numai bune pe post de comentariu.