săriţi! Femeia cu ciorăpei le-a violat românilor candoarea!

Nu mai pot cu deconspirarea individei aceleia care s-a dovedit a nu fi ceea ce părea într-un clip publicitar pentru exploatarea de la Roşia Montană! Pur şi simplu m-am săturat de avalanşa de oripilări care i-a cuprins pe cetăţeni după de ce au văzut-o pe cucoana în cauză vorbind ca un mardeiaş mai slab de înger de prin Rahova. S-a umplut facebookul de reacţii indignate şi de perplexităţi, de parcă oamenii ar fi descoperit brusc o fotografie cu Maica Tereza şutind un portofel într-un tramvai aglomerat!

Sute de români inocenţi şi naivi dau sideraţi ochii peste cap şi aşteaptă să li se fluture sărurile pe la nas, ca să nu leşine. Vai, dar cum, ea nu împleteşte ciorăpei ca să dea pită copilaşilor amărâţi? Cum, marmota nu înveleşte ciocolata? Dar cine? Adică detergentul acela nu scoate toate petele de pe dalmaţieni? Dacă dau un sac de bani pe maşina aceea, nu are în portbagaj două topmodele care să mă iubească doar pe mine? Dacă beau o tonă de iaurt plin cu bacterii, burtica mea n-o să fie fericită? Ce vreţi să spuneţi, dacă îl votez pe Băsescu de enşpe mii de ori, n-o să trăiesc bine nici după 10 ani?

Publicitatea e mama comerţului. Unii vor să vândă, alţii le fac reclamă. pe bani buni, care se întorc înzecit. Nu e o invenţie românească şi nici măcar nu suntem cei mai vulnerabili la ea. Dar suntem printre puţinii care, atunci când ni se dezvăluie public minciuna, ne revoltăm ipocrit că nu ne-a spus nimeni până acum că nu tot ce zboară se mănâncă. Şi acum e la fel. Vezi doamne, înainte să ne fure aurul, ne-au furat inocenţa. Eram gata să credem că personajele clipurilor respective erau oameni ca noi toţi, amărâţi, care s-au oprit câteva secunde din gestionarea sărăciei ca să transmită lumii disperarea lor. Şi-acum descoperim că nu e vorba decât de nişte banali actori amatori, care mănâncă o pâine vânzând iluzii.

Ne lăsăm păcăliţi pentru că e mai comod aşa, pentru că e mai uşor decât să gândim, pentru că vrem să credem că oamenii nu ne pot minţi în faţă sau că noi nu suntem chiar aşa de fraieri. Sau pentru că nu ne maturizăm şi rămânem în lumea în care există Moş Crăciun. Doar că acum, acesta , în loc de bucurii, ne întinde pe pâine multe grăsimi hidrogenate şi, în loc de extaz, toarnă în pahar apă cu mult zahăr şi chimicale!

Suntem o naţiune de consumatori de publicitate. “Cumpărăm” orice. Politicieni, sucuri acidulate, hamburgeri, tigăi, suplimente pentru potenţă. Important e să fie frumos prezentate şi asezonate cu o poveste cât mai lacrimogenă, care să ne zgândăre naturelul simţitor. Şi, dacă, într-un final, în faţa realităţii, trebuie să admitem că ne-am păcălit, ne dăm trădaţi şi cu candoarea violată. După care căscăm ochii, gura şi portofelul la următorul calup de reclame!