săriţi, apărători ai justiţiei, băsescu tocmai s-a autodenunţat!

Hei, voi, luptători pentru dreptate şi adevăr, vigilenţi apărători ai justiţiei, unde sunteţi? Scoateţi goarnele şi suflaţi în ele! Alarmaţi Bruxelles-ul, Washington-ul, Phenianul… cineva tocmai a recunoscut o ingerinţă inadmisibilă în funcţionarea unui stat de drept! A, dacă e vorba de Băsescu, nu se pune? Cum aşa? A, el are voie, pentru că el v-a făcut oameni şi voi aveţi caracter, nu muşcaţi mâna care v-a hrănit? Cel puţin până când nu-i cad şi ultimele firimituri? Am înţeles!

Eu, totuşi, îmi fac datoria de cetăţean şi vă semnalez autodenunţul aşa numitului preşedinte al ţării, în direct şi în exclusivitate la postul lui de televiziune. Singur, singurel, netras cu cleştele de unghii şi nici ameninţat cu prohibiţia, sus numitul a afirmat următoarele, referindu-se la Predoiu, ministru al Justiţiei în perioada guvernelor patronate de el: “Când l-am chemat să-l întreb dacă vrea să rămână în guvern, am avut o singură condiţie, să-l propună pe Morar pentru al doilea mandat. ”

Poftim? Staţi un pic să mă frec la ochi şi să recitesc, poate se schimbă înţelesul frazei! Nu, nu se schimbă! Şi, brusc, îmi vin o mulţime de întrebări, ilegitime, desigur, că doar e vorba despre dreptul între drepţi, soarele democraţiei noastre, pavăza împotriva comuniştilor care vor să pună mâna pe justiţie, garantul corectitudinii dosarelor întocmite, doar întâmplător, adversarilor săi politici !

1. Cu ce drept cheamă preşedintele unei ţări un ministru şi-l întreabă dacă vrea să rămână în guvern?

2. Cu ce drept pune un preşedinte condiţii unui ministru pentru a-l păstra (?) în funcţie?

3. Cum se cheamă condiţionarea oferirii unei funcţii de îndeplinirea unor servicii? Ia uite ce zice DEX-ul: Şantaj –  “Constrângere exercitată asupra cuiva prin  mijloace de intimidare, cu scopul de a dobândi în mod injust un folos pentru sine sau pentru altul; mijloc întrebuințat în acest scop.”

4. Cu ce drept impune preşedintele unui ministru al Justiţiei pe cine să propună la conducerea DNA?

Şi, în sfârşit:

5. O fi asta vreo dovadă concretă că în aceşti ultimi 10 ani, justiţia din România i-a făcut pantofii lui Băsescu, prin oamenii impuşi de el, prin şantaj, uneori, în funcţii cheie?

Ce păcat că guvernanţii sunt prea ocupaţi să se calce reciproc pe bombeuri, n-au timp să mai profite de gura slobodă a locatarului de la Cotroceni, pentru a se asigura că acesta nu va mai putea convinge pe nimeni, din ţară sau de prin cancelariile străine, că e neprihănitul războinic pentru apărarea şi victoria legii!

Cât despre vuvuzelele prezidenţiale, care fac un zgomot infernal de fiecare dată când primesc semnal de la Cotroceni, nu-mi făceam mari iluzii că se vor autosesiza acum. Vă tachinam, dragilor, în deschiderea acestui articol. Ştiu că în ochii voştri violul e numai atunci când presupusa victimă strigă, nu şi atunci când tace şi acceptă agresiunea pentru beneficii oarecare. Şi s-ar putea să aveţi dreptate. Aia se cheamă prostituţie!

***

Poţi citi, pe aceeaşi temă, şi acest articol.