praful de pe toba lui Diaconescu

Săriţi! Coup d’etat! Sau, ca să priceapă şi alegătorii lui DD, vor unii să-i şutească partidu’ lu ‘ nenea Dan! Cine? Cum cine? Ăia răi, ciocoii, vânduţii, caii troieni! Vor să fure PP-ul, să i-l tragă de sub picioare fondatorului. Chit că, teoretic, nu-i al lui, pentru că, în modestia lui megalomanică, n-a vrut decât să-i dea numele, nu să-l şi conducă!

Aşadar, până mai ieri mâna dreaptă şi ecoul liderului senzaţional, necunoscutul Radu Preda s-a săturat de atâta opoziţie şi vrea şi el la masa ciocoilor, unde, de fapt, nu-i aşa de rău cum încerca să-l convingă persuasivul Dan Diaconescu, mânca-i-ar… limba aia dulce cu care vrăjeşte masele! Şi, ca orice om binecrescut, n-a vrut să meargă cu mâna goală. Ci, eventual, plină cu cât mai mulţi dintre anonimii trimişi în Parlament de “naivii” cărora elucubraţiile nocturne ale amfitrionului circului otevist le provocau profunde orgasme intelectuale.

Te-ai fi aşteptat la un personaj suficient de şmecher să-i cânte-n strună halucinantului Diaconescu, ca să ajungă ditamai deputat în Parlamentul României, că o să aibă suficientă luciditate încât să vadă că nici el, nici colegii lui, nu există. Oricât o suna de neplăcut, pe ei i-a “inventat” realizatorul TV. Fără el, n-ar fi primit nici măcar voturile familiilor lor. Unii dintre ei sunt, poate, oameni onorabili, dar al căror singur merit în faţa poporului votant a fost încolonarea disciplinată în spatele purtătorului de tichie cu clopoţei. Care nu greşeşte deloc când spune că PPDD e El! Partidul său e unul “de autor”, e doar o extensie multiorganică noncerebrală a imaginii pe care a reuşit să şi-o creeze personajul în minţile odihnite ale celor pasionaţi de misterele existenţiale din tomberoanele naţiei. Prin urmare, cum să fure ceva ce nu există? Da, dezertorii ar putea negocia, punctual, câteva firimituri de la masa USL-ului, în schimbul voturilor din legislativ. Dar mai departe? Dar la alegerile următoare? Odată ieşiţi de sub camuflajul dat de logoreea aiuritoare a creatorului lor, cei mai mulţi vor dispărea mai repede ca baloanele de săpun.

Era suficient să studieze istoria PRM, un alt partid-om, presărată cu câteva tentative de a-l răsturna pe Vadim, derulate tot de foşti oameni de încredere ai liderului. Niciuna n-a reuşit pentru că, fără el, puciştii ar fi ajunşi stăpâni peste o carcasă goală, care nu face doi bani. Şi, dacă în cazul PRM, există un liant naţionalist care-i ţine împreună pe membri şi pe alegătorii lor, atâţia câţi au mai rămas, în cazul PPDD nu există nimic. Decât, poate dorinţa de a profita de “naivitatea” unei părţi a populaţiei, care stă cu gura căscată să-i pice perele mălăieţe promise la televizor de guralivul caracalean.

Cu alte cuvinte, degeaba se vor chinui să fure toba, că ea va rămâne, oricum, în capul lui Diaconescu! Iar ei se vor alege doar cu praful de pe aceasta!

PS. Sper că nu bănuieşte nimeni că nu ştiu care sunt dedesubturile politice ale frământărilor ppdd-iste din ultimele zile. Dar am încercat să privesc dincolo de ele. Cei isteţi vor vedea unde :)

***