Am putea spune că Tom Hardy e pe val. Și meritat, dacă mă întrrebați pe mine. Nu doar că e un actor foarte bun, dar știe să-și aleagă bine rolurile. Alternanța de indie-uri, blockbustere și seriale de televiziune e în măsură să-i pună în evidență versatilitatea. Pentru azi vă propun o dramă despre un tânăr singuratic, a cărui existență goală se învârte în jurul barului vărului său. Totul e bine atât timp cât nu există lucruri sau ființe la care să țină. Când acest lucru se întâmplă, viața lui se complică și începe să se destrame. Trecutul și prezentul se aliază pentru a-i distruge liniștea cu greu întreținută.
seară de film
Vă propun pentru azi un film canadian. Trebuie să recunosc că e prima dată când văd transpusă pe peliculă povestea unui indian din nordul continentului american. Nu trăiește într-o rezervație (nici nu știu dacă aici există așa ceva), ci într-o comunitate în care e minoritar. Dar problemele lui sunt mult mai puțin legate de asta decât de statutul de adolescent aflat în pragul maturizării forțate. Care descoperă prietenia, iubirea, teama, disperarea, moartea, violența, responsabilitatea. Scenariul nu e original, dar ambientarea lui și caracteristicile personajului principal pot oferi motive suficiente pentru a vedea filmul.
Citește restul articolului
seară de film
Pentru azi o comedioară romantică și simpatică, cu personaje haioase și ușor de îndrăgit. Ce se-ntâmplă când un tânăr cam ghinionist în relații se întâlnește cu o fată isteață și plină de imaginație? Nu, n-ați ghicit! Devin prieteni, pentru că fata are deja un iubit :) Cei doi se înțeleg de minune, se completează și își anticipează replicile. Și, deși fiecare încearcă să ignore semnele compatibilității lor, la un moment dat li se aprinde un beculeț: dar dacă iubirea vieții este chiar cel mai bun prieten? Nimic special sau original în această poveste. Dar dialogurile sunt spumoase și cei doi protagoniști sunt credibili și frumoși. Citește restul articolului
luați-mi cetățenia, nu știu cum îl chema pe calul lui Ștefan cel Mare
Chiar dacă unora vi se va părea ciudat, există oameni veniți de departe care ar dori să devină cetățeni români. Într-o epocă în care majoritatea adolescenților visează la câinii încovrigați din occident, iar exilul a devenit un fel de soclu pentru moaștele sfinte ale democrației noastre, obținerea cetățeniei românești este un obiectiv important în viață pentru cei care cred că aici le va fi mai bine decât acasă. Câteaodată, greu de atins. Pentru că, nu-i așa, acest tărâm al făgăduinței dintre Carpați și mare, acest buric ezoteric al Universului, această oază de bunăstare și înălțare spirituală nu poate fi lăsată orișicum în mâinile cuiva născut peste mări și țări și care, odată cu bucățica de plastic înnobilată cu stema țării va căpăta și dreptul de a-i decide viitorul prin vot.
3 minute de pauză
Cred că v-ați aștepta la multe atunci când mergeți la un recital de pian, dar sigur nu ca cei doi interpreți să-și schimbe hainele în timp ce cântă. Eu, unul, îmi imaginam că, în astfel de momente, concentrarea e maximă, chiar și o muscă rebelă fiind în stare să-ți ruineze momentul. Dar, se pare, unii oameni sunt mai mult decât multitasking :) Precum cei doi tineri ai grupului umoristic-muzical Ass-Dur, din Germania. Pe care îi las să vă binedispună în această binemeritată pauză :) Și să vă uimească, pentru că sunt sigur că n-ați mai văzut așa ceva!
Din vremuri de demult
Să mai facem o călătorie în timp, hăăăăt departe, în antichitate, adică puțin după ce lumea s-a pricopsit cu mine, sau eu cu ea, depinde cum privești situația. Puteți privi în imaginea alăturată un copil, care, potrivit unor surse de încredere, nu avea să fie toată viața așa liniștit, așa zen, precum a fost surprins de aparatul de fotografiat.
