Pentru mine, Tarantino e garanția unui film ieșit din tipare. Uneori ciudățel, alteori suprarealist, câteodată amuzant, deseori tragicomic. Cam așa e și pelicula pe care v-o propun azi și care a avut un mare succes la public și la critică în 2012. Cu actori unul și unul, Jammie Fox, Christoph Waltz și Leonardo di Caprio, scenaristul, adică tot Tarantino, a adus pe ecrane o poveste despre sclavagism, spusă, însă, într-o formă originală. De data asta, fostul sclav este un vânător de recompense, cu pistoale și talent la împușcat albi răi. În tentativa de a-și regăsi soția, e ajutat de un dentist neamț să facă față ultraticălosului moșier. O să vă placă, mai ales dacă sunteți atenți la detalii și la ironiile bine gândite. Citește restul articolului
seară de film
O premieră pentru azi, pentru acest blog: un film israelian, e adevărat, realizat în coproducție cu Suedia. O poveste interesantă despre un agent Mossad care primește misiunea de a găsi și de a ucide un fost lider nazist. Pentru asta se va împrieteni cu nepotul țintei sale. Un prim pas care pare simplu, dar nu e, pentru că cei doi bărbați sunt cum nu se poate mai diferiți. Vor învăța multe, însă, unul de la celălalt, ceea ce-i va ajuta să depășească vechi și dureroase traume. Un film despre relații, responsabilități, moșteniri, conștiințe. Cu cel puțin câteva teme sensibile, abordate cu îndemânare de scenarist și regizor.
seară de film
Un thriller pentru voi. Un tânăr angajat ca agent de vânzări prin telefon e cam singuratic, timid, inadaptat și antisocial. Până aici nimic deosebit, sunt destul de mulți oameni asemeni lui printre noi sau lângă noi. Pe mulți nu-i observăm, tocmai pentru că ni se par stranii și de evitat. Așa i se-ntâmplă și personajului din acest film scris și regizat de interpretul rolului principal, Joe David Moore. Până când șeful lui își pune în cap să-l scoată din izolarea sa, iar o colegă de serviciu începe să fie interesată de desenele pe care le face. Din păcate, rezultatele nu sunt nici pe departe cele așteptate. Dimpotrivă, totul începe să alunece într-o spirală psihotică și periculoasă.
an nou, perle noi!
Fraților și surorilor, se culeseră și perlele din recolta de anul acesta. Pe principiul niciun bac fără motive de multe cruci, și cu stânga și cu dreapta, și anul acesta putem contempla, cu amuzament sau tristețe, nestematele gândirii unor tinere speranțe ale țării. Da, știu, nu e bine să le punem în lumină, să strălucească, mai bine să le ascundem sub preș, pentru că, nu-i așa, lucrurile oricum nu se schimbă și nu ne folosește la nimic să știm cam cât de jos am ajuns. Sigur, așa cum am mai spus-o, multe dintre perle nu reflectă doar lipsa de cunoștințe, de lecturi sau de interes pentru școală, ci un IQ mult prea scăzut pentru a explica ajungerea în clasa a 12-a. Dar, să purcedem:
3 minute de pauză
Nu mă omor după mersul cu metroul. Da, e practic, ajungi repede unde ai treabă, nu stai în trafic, și, vara, e răcoare :) Dar e o atmosferă de înstrăinare care nu-mi priește :) Mai toți sunt cu căștile în urechi și cu ochii în telefoane. Nimeni nu prea privește pe nimeni, iar de vorbit, nici atât. Se pare că situația nu e tipică doar metroului nostru. Iată o înregistrare din cel new-yorkez. Din fericire pentru cei de acolo, există oameni care au avut ideea de a schimba puțin lucrurile. De a-i implica pe călători într-un moment special, amuzant și plin de căldură: o petrecere cu dans! Da, da, în metrou! Priviți și vă binedispuneți!
seară de film
Nu e prima dată când un film vobrește despre o afecțiune extrem de rară: resetarea memoriei în fiecare noapte, în timpul somnului. Astfel încât, dimineața nu mai știi cine ești, și până seara încerci să afli cât mai multe lucruri despre tine. pentru ca a doua zi s-o iei de la capăt. Un calvar, dacă mă întrebați pe mine. Dacă el e dublat și de o poveste tensionată despre relația cu bărbatul de lângă tine și cu un medic misterios, devine un subiect taman bun pentru un thriller. Doi actori de clasa A, Nicole Kidman și Colin Firth
