Azi mergem în Europa pentru a găsi un film bun. Mai exact, în Austria! Da, da… Am descoperit un indie reuşit. Despre un tânăr încarcerat pentru o greşeală pe care n-o conştientizează pe deplin. Îl va ajuta la asta munca pe care o prestează în timpul închisorii. O poveste simplă, cu un ritm încet, fără twisturi şi fără accente moralizatoare. Cu toate acestea, scenariul e interesant, iar regia, foarte reuşită. Ambele aparţin unui actor austriac, Karl Markovics, aflat la prima încercare de acest gen. El a deţinut rolul principal al peliculei premiate cu Oscar în 2007, Falsificatorii. Cât priveşte filmul de azi, s-a putea să vă placă interpretarea tânărului care dă viaţă personajului central. Şi el, un debutant.
cel mai vinovat nu e jegul, ci cei care închid ochii şi tac!
Pentru început, iată (potrivit procurorilor) un fragment de discuţie între şefa Centrului de transfuzii sanguine din Slobozia, Cristiana Stoian, şi o asistentă.
T.C.: Avem nevoie de o pungă de sânge pentru o fetiţă de 13 ani care a suferit o intervenţie chirurgicală. Au deschis-o şi are burta plină de sânge.
Cristiana Stoian: Eh, na. Şi? Nu, pentru că nu s-a stabilit nivelul hemoglobinei. Vorbeşte cu rudele fetiţei. Sunt de culoare?
T.C.: Da, sunt de etnie romă.
Cristiana Stoian: Ah, sunt de culoare.. şi de culoare. Nu-i trebuie sânge, lasă-l acolo… Când i-o scădea sub 7 (nivelul hemoglobinei), atunci.
Citește restul articolului
seară de film
Acţiune, operaţii speciale şi o conspiraţie internaţională. În mijlocul lor un bărbat care pare să fi perdut drumul. Terorist şi trădător, sau agent atât de bine camuflat că nu-l recunosc nici ai lui? Un thriller cu mult suspans şi câteva interpretări actoriceşti foarte reuşite. Câteva twisturi şi multe semne de întrebare. Povestea are ca background războiul împotriva terorismului, dar şi competiţia/conflictul dintre agenţiile de informaţii şi securitate americane. Don Cheadle face un rol foarte bun.
Citește restul articolului
la aşa profesori, aşa elevi! :))
De fiecare dată când public pe blog perle ale candidaţilor la bacalaureat, apar unii care se îndoiesc de veridicitatea lor. Neavându-le dintr-o sursă de prima mână, nu-i pot contrazice. Mai mult, uneori, chiar şi eu am îndoieli că cineva cu un grad de inteligenţă peste genunchiul broaştei poate emite unele dintre “genialităţile” acelea, care nu au nicio legătură cu gradul de instrucţie. (Mai ales) aşa se întâmplă şi în cazul perlelor aşa numiţilor profesori aflaţi în examen de titularizare. Atunci reacţiile sunt şi mai agresive, pentru că, nu-i aşa, cine poate crede că ăsta e nivelul unora dintre cei chemaţi să educe viitorimea ţării? Şi, totuşi, făcând legătura între cele două seturi de perle, totul devine cât se poate de logic şi muuuult mai credibil. Ei bine, astăzi am o colecţie de astfel de trufandale din lucrările de anul acesta de la titularizare. Şi o am de aici, dintr-o sursă de încredere. Deci, amuzaţi-vă şi întristaţi-vă!
seară de film
Azi vă recomand o producţie pentru televiziune care ar fi putut fi foarte bine un film excelent pentru marele ecran. Şi, pe lângă cele două Globuri de Aur, ar fi putut câştiga şi câteva Oscaruri. E foarte bine făcut şi foarte bine jucat. Şi vorbeşte despre relaţia dintre două personaje interesante şi despre vieţile lor ieşite din comun. În 1973, doi cineaşti realizează un documentar despre mătuşa şi verişoara fostei prime doamne a Americii, Jacqueline Kennedy Onassis. Pelicula aceasta e o dramatizare a poveştii realizării acelui documentar. Cum au ajuns cele două femei să trăiască complet retrase, în condiţii de igienă inimaginabile? Cum a ajuns fata o prizonieră a mamei sale şi a casei în care a crescut? Un film trist despre manipulare sentimentală, laşitate, frică, fragilitate, egoism, resemnare.
Citește restul articolului
gând
Atunci când intri cu un nebun într-o polemică, s-ar putea ca oamenii care vă urmăresc să nu vadă foarte clar diferenţa dintre voi…
