oameni în fața cărora m-aș ridica în picioare (16)

Vă imaginați având 99 de ani? Eu nu prea. Și, sincer, văzându-l pe bunicul meu, care acum are 94, nici nu mă încântă foarte tare ideea. Dar chiar dacă aș face-o, nu cred că m-aș vedea extrem de activ. I-am auzit pe atâția, mult mai tineri, plângându-se că-i dor toate cele, că orice efort fizic minor se transformă într-un calvar, încât mi-e greu să cred că organismul o să-mi permită să fac altceva decât să contemplu trecerea zilelor. Ei bine, nu e chiar meritul celei despre care vreau să vă povestesc azi, că, la 99 de ani, n-au trădat-o nici corpul, nici mintea. Dar, cu siguranță, e meritul ei că, în loc să-și conserve energia, a decis să o folosească pentru a ajuta oameni pe care n-o să-i vadă niciodată.

Numele ei este Lilian Weber. Trăiește la o fermă, în Iowa, Statele Unite. Și, așa cum am spus deja, are aproape 100 de ani. Și, de 3 ani, face în fiecare zi câte o rochiță pentru câte o fetiță săracă din Africa. În 2011 a văzut la televizor (iată că e bun și el la ceva) un documentar despre o organizație care strânge hăinuțe pentru copiii de pe continentul negru. A fost așa de impresionată de poveste, încât și-a strâns prietenele și le-a propus să croiască veștminte pentru micuții de peste ocean. Zis și făcut. De atunci, Lilian a cusut nu mai puțin de 840 de rochițe. Cam una pe zi. Și-a făcut un program foarte riguros. Imediat ce se trezește, se așează la mașina de cusut. Face o pauză de masă, după care se întoarce la treabă. După amiaza se oprește și stă cu familia, mai ales cu stră-strănepoții ei.

Ea spune că ar putea coase chiar două rochițe pe zi, dar nu vrea să facă muncă de mântuială. Mai mult, fiecare hăinuță e diferită. Chiar dacă seamănă la croială, Lilian adaugă fiecăreia elemente distinctive, pentru ca cele ce le vor purta să nu simtă că poartă o uniformă. În plus, combină cât mai variat bucățile colorate de material din care le realizează.

Desigur, Lilian nu e singura care s-a implicat în sprijinirea organizației de a oferi copiiilor săraci nu doar îmbrăcăminte, ci și convingerea că merită mai mult. Dar e, cu siguranță, cea mai neașteptată în această postură. Ea nu intenționează să se oprească. Vrea să-și aniverseze centenarul făcând a mia rochiță. După care, după cum spune ea, dacă poate, va continua. Deși a devenit un fel de celebritate, Lilian nu e impresionată. Singurul lucru care o interesează, spune ea, e ca hăinuțele să le placă și să li se potrivească celor cărora le sunt destinate.