nicio tragedie nepolitizată!

Suntem incorigibili. Nu există eveniment, oricât de tragic, la care plebea spectatoare şi reprezentanţii ei vocali, “jurnaliştii”, să nu comenteze, la cald, toate mărunţişurile reale sau inventate. Nimic nu ne mai poate face să tăcem, măcar pentru o clipă, unul lângă celălalt. Suntem fascinaţi de moarte, dar ţopăim greţos în jurul ei, taca-taca, taca-taca, tocând mărunt şi superficial lucruri care se cer a fi discutate la rece, cu înţelepciune şi fără parti-pris-uri politice.

Drama abia petrecută în Muntenegru nu face excepţie. 18 români au murit şi mulţi alţii sunt răniţi, câţiva chiar grav. Ce fac cei de-acasă? Mai ales “liderii lor de opinie”?

Unii se-ntreabă unde a fost preşedintele ţării, de n-a putut să iasă atâtea ore să spună ceva. Ca să-şi ia la revedere de la PDL, a putut să se filmeze în faţa perdeluţei. Pe alţii, evident, nu-i interesează aşa ceva, în schimb sunt preocupaţi să afle de ce juca premierul baschet fix la ora la care urma să aibă loc tragedia. Dar de ce niciun pasager şi niciun localnic n-a avut telefonul lui Ponta să-l sune imediat, să-i spună ce s-a-ntâmplat? De ce-a făcut celulă de criză şi a vrut s-o coordoneze personal? Clar, vrea să acumuleze capital de imagine! Ba nu, nu-i pasă, de fapt, altfel se ducea personal acolo, eventual cobora în râpă! De ce nu se-ngrijeşte, nici măcar azi, ca pagina de internet a guvernului să conţină informaţii la zi despre tragedie? Dar de ce a instituit doliu naţional? În privinţa acestui ultim subiect, am şi eu dubiile mele serioase, dar nu sunt de exprimat în momente de maximă tensiune şi încărcătură dramatică.

Una peste alta, nu ştiu exact ce-ar fi putut face mai mult autorităţile române. Imediat a plecat acolo Raed Arafat, omul din sistemul nostru medical în care românii au cea mai mare încredere. Sunt convins că, văzându-l lângă ei, mulţi vor fi respirat mai uşuraţi şi vor fi prins mai mult curaj. Apoi a ajuns şi Ministrul de externe. Multe discuţii şi aici. De ce el? De ce s-a dus? Nu mai bine rămânea la Luxemburg şi mergea în locul lui ministrul de interne, de exemplu? De ce-a-ntârziat la spital pentru c-a trebuit să vorbească la o televiziune? Ba nu, de fapt nu şi-a controlat cum trebuie subordonaţii, care nu au strălucit la capitolul comunicare. Şi tot aşa. Taca-taca, taca-taca! Trebuie umplute cu ceva hiatusurile din societatea românească, imposibil de camuflat chiar şi în momente din acestea.

A, alta ar fi fost situaţia, din păcate, dacă accidentul s-ar fi produs pe meleagurile noastre. Abia atunci ar fi fost motive să vorbim despre starea drumurilor, despre capacitatea sistemului sanitar de a face faţă unui astfel de eveniment, despre cei care ar fi stat pe marginea prăpastiei ca să facă poze cu telefoanele mobile…

În tot acest timp, muntenegrenii, neinteresaţi de meschinăriile politice mioritice, coborau în prăpastie să ne ajute răniţii şi făceau coadă la spital, ca să doneze sânge. Pentru nişte străini. Pentru cetăţenii unei ţări care, acum nu foarte mulţi ani, susţinea forţele occidentale care bombardau oraşele Iugoslaviei (din care făcea parte şi Muntenegru). Vă mulţumesc, Oameni buni, dar nu sunt sigur că merităm!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. cita dreptate in aprecieri…. timpitii nostri nu au ratat nici de data asta ocazia sa fie doar, eficienti si discreti, in ce altii numesc o actiune normala…. Rusinea vine de la ideea de doliu national, cind stim ca in lume moare in fiecare zi cite un cetatean roman uitat de tara si acesti farisei care o conduc, ma apuca groaza la extrapolarea unei idei de genul “doliu national”….tot anul….

    2. Comentariul meu va surprinde , dar asa sunt eu , cam …cre-tinel ( nu Gheorghe Tnel !?!) de felul meu . Inainte de orice sa cerem Domnului sa-i odihneasca in pace pe cei decedati in aceasta tragedie .. Apoi sa afirm si eu ca sunt perfect de acod ca autoritatile nu puteau face mai mult de atat . Si … acum urmeaza : Daca tot este acolo , ia uitati-va , oameni buni la stema aceea . Nu cumva are o coroana pe ea !?! No fi si Muntenegru tot fosta tara socialista ? Ce facem , tovarasi !?! Ramanem ultima exceptie din Europa????? Scuzati alaturarea , poate nefericita , dar , vazand stema, nu m-am putut abtine . In ce priveste declararea doliului national eu spun asa :toata tara , in mod sigur este cu gandul , macar cateva secunde pe zi ,la cei atat de tragic plecati . Si atunci declararea doliului national nu este chiar exprimarea oficiala a acestor ganduri !?! Nu vad nimic rau in asta .

    3. Oooff!!! Dumnezeu sa-i ierte!!! O tragedie imensa si cred ca nici parerea de rau si toate condoleantele noastre nu pot alina atita durere! Adevarul este ca ai dreptate!! Si da, felicitari acelor oameni de bine care au fost sa doneze singe pentru bietii accidentati. Nu suntem noi in masura sa spunem daca meritau sau nu oamenii aceia singele muntenegrenilor!!! Totusi, aici nu sunt de acord cu tine!!. Oamenii aceia nu au vina politicii romanesti in spate!! Mare pacat!!

    4. este vorba de rating. pur si simplu. de la televiziuni la politicieni. nu au cu ce sa umple orele fade si lipsite de evenimente. (multe ar fi dar nu din categoria celor care genereaza audienta la cote impresionante). tragediile & dramele prind cel mai bine la public. dar doar la capitolul compatimire. din fata televizorului. nu din transee.
      ai dreptate. m-am uitat si eu pe site-uri. prea putine informatii.
      initial am vrut sa lansez intrebarea: daca mai e nevoie sa donam sange si in tara? pe urma m-am gandit ca medicii s-au asigurat ca familiile sa doneze pentru ca nu a fost nici un anunt. nimic. (sau daca a fost eu l-am ratat si imi cer scuze anticipat!)
      si de facut radiografia societatii romanesti e un proces complex ce duce la rezultate triste.
      singurul lucru de care ma bucur e ca am si incerc sa-mi folosesc dramul de discernamant pt ca altfel vointa si personalitatea mea ar fi sutomat sterse sau decolorate spre opace cu desavarsire.