Mungiu nu merita aşa ceva!

După cum spuneam şi aici, de vreo 25 de ani nu mai sunt naţionalist :) Mă rezum la a fi patriot. Asta înseamnă şi că nu am sensibilităţi bolnăvicioase vis-a-vis de răutăţi sau lipsă de respect la adresa ţării mele sau a populaţiei sale, manifestate prin stereotipuri superficiale şi generalizări stupide. Dar măgăria pe care i-au făcut-o regizorului Cristian Mungiu doi proşti de la o televiziune franceză m-a enervat destul de tare!

Una e să extrapolezi din exasperare, ignoranţă, motive politice sau comerciale, defectele unor oameni la nivelul întregii comunităţi din care provin. Ea poate fi înţeleasă şi, oricât de deranjantă ar fi, nu te poţi simţi vizat personal, atunci când tu nu le ai (defectele). De altfel, şi noi, românii, o facem între noi. La câte bancuri cu “moldoveni”, “olteni” şi “ardeleni” circulă, s-ar zice că ne dispreţuim profund, grupaţi în găşti regionale. Majoritatea moldovenilor sunt harnici iar oraşele din zona aceea sunt mai curate decât multe din Transilvania. Nu toţi ardelenii îşi dau seama duminica de poanta unui banc auzit vineri. Şi nu toţi oltenii sunt şmecheri sau cam tăntălăi, să scarpine pământul peste care să pună talpa care-i mănâncă.

Să ne-nţelegem! S-a umplut Europa de cerşetori şi hoţi proveniţi din România. Nu toţi sunt ţigani. Sunt probabil, mai puţini decât concetăţenii noştri care muncesc cinstit sau învaţă pe meleaguri străine. Dar aceştia rareori ies în evidenţă, aşa cum o fac, zi de zi, la orice colţ de stradă, mîinile întinse. E greu să nu generalizezi atunci când majoritatea celor cu care te întâlneşti aparţin şi acestei naţionalităţi şi acestei “profesii”. De aceea, nu mă sufoc de indignare când occidentalii nu dau buzna în biblioteci, sau măcar pe net, ca să se documenteze despre diferenţa dintre rromi şi români. În primul rând că nu cred că e chiar atât de mare şi, atâta câtă e, poate fi imputată şi societăţii din care provenim cu toţii. Deci, şi nouă. Sau atunci când, imediat după o ştire cu milogi imunzi, cu buletine româneşti, televiziunile nu difuzează şi un documentar despre Brâncuşi sau Eliade.

Dar să pleci de la un stereotip pentru a lovi un om despre care ştii bine că nu se încadrează în el, e cu totul altceva. Nu poţi să-ţi baţi joc de el doar pentru că e român. Nu poţi să-i ignori reuşitele profesionale, apreciate la superlativ chiar la tine-n ţară. Nu poţi să-l cobori conştient alături de concetăţeni de-ai lui, de care-l despart educaţia, alegerile în viaţă, viziunea şi valorile, talentul şi rezultatele acestuia. Să te prefaci că nu vezi deosebirea dintre Mungiu şi anonimii informi despre care te-ai obişnuit să generalizezi e o dovadă de rea voinţă, nu de ignoranţă sau superficialitate. E vorba de a umili un om, doar pentru că face parte dintr-un anumit popor. Şi doar întâmplător e vorba de cel român.

PS: Mungiu răspunde cu înţelepciune: “Oricât de neinspirate pot fi asemenea comentarii la adresa noastră ca români, cred că e preferabil să nu cădem în acelaşi păcat de a generaliza: nu e cazul să considerăm că francezii – în general – ne detestă sau ne nedreptăţesc. E vorba de stereotipuri ce nu pot fi anulate cu drepturi la replică”