MRU îl atacă dur pe preşedinte!

Am trăit s-o văd şi pe-asta. Mihai Răzvan Ungureanu, speranţa dreptei, Delfinul, cum e el alintat, a ridicat sabia împotriva mentorului, tatălui său spiritual, inspiraţiei sale, farului călăuzitor al parcursului său politic, Traian Băsescu! Da, doamnelor şi domnilor, fostul titular al celui mai scurt mandat de premier din ultimii… mulţi ani, se dezlănţuie pe facebook într-un atac fulgerător, camuflat cu eleganţă şi subtilitate într-o descriere aparent benignă şi idealistă a unui preşedinte bun pentru România.

Sigur, am putea suspecta că a făcut toate consideraţiile în timp ce se uita în oglindă, dar am fi răutăcioşi. Prin urmare, dizertaţia lui este o adevărată lovitură sub centură aplicată actualului ocupant al fotoliului de la Cotroceni.

Iată ce spune Ungureanu: “un președinte al României trebuie să fie în măsură să reprezinte țara noastră cu demnitate și fără accident. Limbi străine ar fi de preferat, o biografie fără cusur, de excelență profesională cred că este necesar, o carieră politică nepusă sub semnul întrebării, iarăși este important. O moralitate lipsită de umbre, iarăși este important. Ne uităm către președintele României așa cum ne-am uita către un posibil model al civilizației politice, al democrației, un om a cărui vorbă cântărește și are ale cărui cuvinte nu ies niciodată în public fără să fi fost atent gândite.”

Despre Traian Băsescu se pot spune multe lucruri. Unele, poate, chiar bune. Mie nu-mi vine niciunul în minte, dar sunt convins că oameni ca Cărtărescu, Liiceanu, Pleşu, Patapievici, adică creme de la creme, au suficientă imaginaţie pentru asta. Dar că ar putea fi un model de moralitate, echiibru şi reflecţie profundă înainte de a deschide gura, nici măcar Jonathan Swift nu cred c-ar putea susţine.

MRU insistă: preşedintele trebuie să fie “un mediator și un garant al dialogului între taberele adverse din politica internă.” Or, ultimii 8 ani au arătat cu prisosinţă cam cât de mediator e TB, cam cum a ştiut el să armonizeze nu doar partidele politice, ci şi diferite facţiuni ale societăţii, între care faliile arată ca marele Canion. Iar la dialog nu-l întrece nimeni, se ştie! Îi place să facă schimb de argumente, să-l asculte pe celălalt, să ajungă la o înţelegere, să calmeze disensiunile, ceva de speriat! Dacă ar fi mai mulţi ca el prin lume, n-ar mai exista războaie, iar în cazul în care ar fi trimis să negocieze eliberarea unor ostatici, răpitorii s-ar preda în câteva minute şi ar cere singuri să intre în mânăstire.

MRU nu se lasă, şi-i mai aplică un croşeu, evident de dreapta: “În plus, cred că un președinte trebuie să fie foarte cumpănit, foarte atent nu doar în ceea ce spune, ci și în felul în care se comportă.”

Nici nu cred că există cineva care să nu-l considere pe TB un model de cumpătare. În tot ce-a făcut de când e pe scena publică, a demonstrat moderaţie şi sobrietate. Întotdeauna a fost extrem de atent la ce spune şi ce gesturi face, pentru a se ridica la înălţimea funcţiei sale şi la nivelul de responsabilitate solicitat de aceasta.

Trăgând linie şi-adunând… Dacă nu ne numărăm printre cei care, în inteligenţa, obiectivitatea şi realismul judecăţilor lor, îl recunosc în cuvintele lui MRU exact pe Traian Băsescu, noi ăştilalţi nu putem trage decât concluzia din titlu şi, evident, să ne cutremurăm de duritatea acestui atac, oricât de învăluit ar fi el în cuvinte meşteşugit alese.

Iar finalului îi lipseşte foarte puţin pentru a fi cu adevărat apoteotic. “Acesta ar fi portretul în tușe, în linii groase, fără multe detalii, al unui președinte pe care ni-l dorim cu toții. Să sperăm că în 2014, aceasta va fi și opțiunea tuturor românilor”. Lipseşte un “în sfârşit”! Sunt convins că nu e o o scăpare, ci dovada că, deşi este mai începător în ale politicii, MRU nu e chiar un Brutus necugetat.

PS. Pentru cine nu şi-a dat seama, titlul e ironic! Ca şi comentariile despre părerile lui MRU :)

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.