Edilul Constanţei, extravagantul Mazăre, şi-a pus în cap să transforme principatele astea mici, de la malul bălţii ăsteia negre, într-o putere colonială! Cam cum au fost Portugalia şi Spania, pe vremuri. Cu vaste domenii peste mări şi ţări, care să poarte amprenta spiritului civilizator românesc şi care să umple vistieria naţiei cu nuci de cocos, nisip şi frunze lungi de palmier!
O bună bucată de vreme a încercat cu Brazilia. Păcălit de preţul mic al fetelor cu pene colorate, a crezut că poate înfige drapelul tricolor pe plaja de la Copacabana şi s-o redenumească Mamaia 2. Două-trei zbănţuieli la carnaval şi gata, brazilienii o să-i pună la picioare jumătatea nefotbalistică a avuţiei naţionale. Dar n-a mers, poate şi pentru că preşedintă acolo e o femeie serioasă, trecută de vârsta şi IQ-ul la care să fie impresionată de bărcile, maşinile şi hamacul eternului june doborogean.
Apoi s-a visat mare cuceritor teuton, dar camuflarea în uniformă germană nu s-a încheiat mai bine decât ambiţiile şi acţiunile armatei celui de-al treilea Reich!
Şi-atunci Mazăre a închis ochii şi-a pus degetul pe hartă. Şi-a nimerit în Madagascar, o ditamai insula din Oceanul Indian, a cărei populaţie autohtonă aşteaptă de secole cu nerăbdare să fie băgată în seamă de antreprenori vizionari, plictisiţi să domnească peste o fâşie de nisip din ce în ce mai îngustă, o barieră şi un Cazino dărăpănat.
Şi, ca orice colonizator pacifist, care nu vrea să facă uz de beţele magice care scuipă foc, primarul nostru a oferit unui şef de trib, pentru a-şi demonstra bunăvoinţa, “o lanternă, un cuţit din oţel spaniol şi o sticlă cu ţuică”. Adică exact ce are nevoie în casă orice om gospodar. Cel mai probabil n-a avut nicio gagică la îndemână, să-i ia mărgelele, dar presupun că, şi aşa, cadoul a fost foarte apreciat de băştinaşi. Iar omologul lui din zonă s-a ales cu un ceas, ca să poată trece în hrisoave numărul orelor scurse de la istoricul descălecat!
Mai aflăm cum procesul delicat de familiarizare cu tradiţiile şi ritualurile aborigenilor a cuprins sfinţirea locului unde conchistadorul îşi va construi cazemata, băutul din aceeaşi sticlă cu un bătrân vraci ştirb şi vorbitul cu spirite… ceea ce se întâmplă, de alltfel, şi pe meleagurile natale, după câteva înghiţituri de alcool. Şi pentru că ţara valahului nu are în dotare sateliţi, a fost nevoit să descopere ape subterane cu ajutorul unei crengi, datină care dovedeşte că, pe undeva, românii şi madagascarienii sunt înrudiţi, deci cu atât mai firească este încercarea lui Mazăre de a-i uni sub înţeleapta-i conducere.
Şi, pentru a onora cum se cuvine augusta şi complexa persoană a celui care va băga Madagascarul în secolul 21, preasimplele lui gazde (după cum singur i-a caracterizat) i-au făcut un videoclip:
***
Ţi-a plăcut? Dă mai departe, folosind butoanele de mai jos! :)
comentariul face parte din ciclul “luati de va cruciti” cu siguranta domnukl despre care ai scris are probleme cu… “mansarda “
Sa ne crucim si nu alta !
Ildikó