V-aţi gândit vreodată câte lucruri NU ştim despre cei din jur? Câte amănunte (aparent) anodine sau banale ne scapă în relaţiile cu ceilalţi, indiferent de gradul de apropiere sau de depărtare de aceştia? Culmea e că astfel de amănunte sunt cele care, de multe ori, rămân în memoria noastră, după ce oamenii pleacă sau dispar. Ele fac astfel încât “străinul” de lângă noi să-şi piardă acest statut. Sigur, de obicei, trebuie să dai dovadă de interes şi atenţie pentru a le surprinde, nu prea ţi se pun pe tavă :) M-am gândit că ar fi, poate, haios şi, de ce nu, interesant pentru unii, să “dezvălui” câteva astfel de lucruri neinteresante despre mine! :)
– număr scările când le urc, de obicei, din două-n două. Sus uit instantaneu câte au fost :)
– îmi place mirosul de aracet, benzină. Nu, nu sunt aurolac :)
– nu-mi plac lucrurile amare sau iuţi. De aceea, nu beau bere sau cafea şi nu mănânc ceapă, usturoi, piper, tabasco, boia, ardei iute.
– îmi displace profund conopida :)
– nu mănânc fructele decât reci, indiferent că sunt banane sau struguri, mere sau nectarine, cireşe sau mandarine :)
– obosesc după ce urc 3 etaje pe jos, în timp ce o oră şi jumătate de mers pe bicicletă nici măcar nu-mi accelerează pulsul. Deci, poetic spus, am o oboseală verticală :)
– nimic nu urăsc mai mult decât să aştept, indiferent ce.
– strănut dacă miros o perdea, indiferent cât de curată e :)
– nu-mi place senzaţia dată de cravată la gât. Şi, totuşi, am ajuns să port una în fiecare seară. La liceu stăteam cu ea desfăcută, în pofida ameninţărilor unor profesori. Acum, la studio, nu mai merge :)
– îmi place cum miroase în cartierul meu, mai ales seara.
– nu-mi place când cineva deschide o pungă (cu chipsuri, pufuleţi, orice), rupând-o. Ele se desfac cu grijă sau, ideal, se taie cu o foarfecă :)
Dacă doriţi să împărtăşiţi, aştept de la voi câteva astfel de amănunte care să mai reducă distanţele :)
Imi place mirosul de aeroport si de masina de lux “second hand”.
Primul amănunt pe care l-ați dezvăluit, cel cu număratul scărilor, m-a determinat să intru în jocul pe care îl propuneți. Am exact aceeași „meteahnă”: nu numai că număr scări, dar număr tot ce prind, de la mașinile care stau la stop până la striațiile de la burduful tramvaielor. Spre exemplu, ultima ispravă de care îmi aduc aminte a fost să număr tuburile orgii de la Sala Radio (concertul era superb, dar număratul tuburilor desăvârșea arta :) ) Altfel, îmi mai vin în minte următoarele:
– Strănut când mă pieptăn sau când îmi pensez sprâncenele
– Nu mânânc înainte de a mirosi mâncarea. Dacă sunt pe punctul de a gusta ceva pentru prima dată și nu trece testul mirosului, vor trece probabil 15 ani până încerc să gust din nou.
– Nu suport nici măcar ideea de a atinge cu unghiile catifeaua, mă zburlesc instantaneu.
– Aș recunoaște câteva stații de metrou din București legată la ochi, doar după miros. Mai ales Romană și Unirii 1.
– În farfurie îmi organizez mâncare în așa fel încât să am tot atâtea felioare de roșie/castravete câte bucățele de pâine și eventual carne (sau ce mănânc)
– Detest brânzeturile. Motiv? A se vedea punctul de mai sus cu testul mirosului. Până acum nu l-au trecut :)
– Orice carte îmi pică-n mână, o miros (clar, simțul olfactiv e cocoșul la mine-acasă!)
– Îmi place mirosul de chibrit ars. Foarte mult!!! :))
Bună dimineaţa ! Îmi place ” jocul” aşa că voi încerca să spun câteva lucruri despre mine:
– nu îmi place mirosul chipsurilor;
– primul lucru pe care îl fac când intru într-o încăpere, este să deschid fereastra , nu procedez aşa când merg în vizită :) ;
– îmi place foarte mult ciocolata amară;
– nu îmi plac ciorbele;
– nu îmi place mirosul de ţigări şi nici cel de alcool;
– îmi place cum miroase o carte nouă;
– nu îmi place să aştept ( nu am răbdare );
– nu îmi place când mă grăbeşte cineva;
– îmi plac lăcrămioarele şi zambilele;
– nu îmi place să primesc cadouri sau flori, mă simt extrem de jenată :) , este clar nu ştiu să le primesc;
– îmi place să fac cadouri altora, nu am bani câte cadouri îmi doresc să fac;
– îmi place muntele ( enorm );
– îmi place să citesc în aer liber, în zone liniştite ( dat pot citi oriunde );
– îmi plac animalele ( mai ales pisicile ), dar nu în casă;
– îmi place să privesc cerul noaptea.
Mai sunt :) , dar mă opresc.
Ah! mai am:
-mă stresează coafezele,mă domină,mă termină:plec cu o idee simplă în cap şi ies cu un cap….care nu mă caracterizează;
-nu pot să-mi fac ordine în mormanul de foi pe care le am la locul meu de muncă;
-n-aş putea să rănesc un animal! În niciun caz să-l tai şi după aia să-l mănânc;
– mi-e foarte greu să refuz pe cineva;
-nu-mi place să merg “la sală”;
-nu-mi plac oamenii care nu te privesc în ochi atunci când îţi vorbesc;
-nu-mi place,nu-mi place,nu-mi place să calc ;
– de cele mai multe ori am făcut şi mai fac încă ceea ce” trebuie “făcut şi nu ceea ce aş vreau eu să fac.
Am scris cam multe! Să mă opresc,zic!