la plăcinte, înainte, la lidl… înapoi

M-am lămurit şi cu nemţii ăştia! Deşi, ca să fiu sincer, aveam eu aşa o bănuială, de când stăteam la cozi imense la Metro, în timp ce lucrau vreo 3-4 casiere din 20 posibile. Dar bănuiesc că spiritul şi mentalitatea romăneşti sunt atât de fascinante, atât de perfect armonizate cu universul, că reuşesc să pună stăpânire şi pe creierele organizate şi structurile corecte şi riguroase care, ştiam eu din cărţi, sunt germanicii. Altfel nu-mi explic cum îşi gestionează afacerileatât de mioritic, în dispreţ total faţă de cumpărător.

Am văzut ieri, din întâmplare, un pliant de la Lidl. Cu mare tam-tam era anunţată săptămâna produselor… ia ghiciţi… nemţeşti! Printre cârnaţi şi bere :)), apăreau şi două feluri de plăcintă, cu mere şi vişine. Mâncând eu mai demult aşa ceva şi negăsind în mod obişnuit în supermarketurile noastre, m-am bucurat (ieeee, dulceeee!) şi am dat fuga în prima zi de promoţie (adică azi), pe la prânz, la magazin. Adică la mama-naibii, în Crângaşi. Am ajuns acolo, oameni ciopor… dornici de bunătăţi teutone, bănuiesc. Mă învârt prin magazin câteva minute şi, descumpănit, întreb o doamnă care părea să fie pe ştatul de plată al magazinului. Plăcinte din acelea, nemţeşti? A, n-am primit din acelea!

Păi la ce le-aţi mai făcut reclamă, nenicilor? Şi benzina şi timpul meu şi dracii… cine-i cuantifică? Şi, serios, dacă eram neamţ, v-aţi fi permis asta cu mine? Sau cu orice alt client? Mă îndoiesc profund.

Şi ştiţi ce se va-ntâmpla, dacă mă voi încăpăţâna să vreau plăcintă din aia? Voi merge şi mâine, şi nu vor fi primit încă. Mă voi duce poimâine şi cineva îmi va spune că s-au terminat, pentru c-au venit mâine seară!