gânduri şi imagini de pe bicicletă

Am ieşit iar la iarbă verde şi dat la pedale, cât încă mă mai ţin genunchii :) Şi nervii :) Că parcul e plin de nesimţiţi, au şi ei dreptul la înmulţire şi vot, darămite la aer curat :) Dar plimbarea a fost prea frumoasă ca să fie redusă doar la un episod neplăcut :) Au fost şi altele, iată unele dintre ele:

– am văzut mult mai mulţi tătici ca de obicei. Cu copiii în braţe, în căruţ, în cârcă, pe bicicletă, pe jos, pe bancă, în nisip
– am trecut pe lângă o domnişoară atât de roz, încât şi fondantele s-ar fi ascuns, ruşinate
– ştiu că nu de asta se uită oamenii la mine, dar tot ca şi când aş fi furat bicicleta m-am simit :)
– o bunicuţă trage de ghidon o trotinetă pe platforma căreia stă aşezată în fund o fetiţă care se joacă pe telefon
– oricât ar părea de ciudat, aleile n-au fost făcute special pentru un câine şi pentru nesimţita care-l duce în lesă
– e festival turcesc în Herăstrău. Ca să fiu în ton, lume buluc. N-am ştiut că românii sunt atât de nostalgici după perioada în care Imperiul Otoman lua grâne, aur, fecioare şi feciori, şi ne dădea ciulama, ciorbă, sarmale :)
– în disonanţă cu muzica din parc, iată ceva de pe coloana sonoră a plimbării

***