– un candidat se chinuie tare mult să ne ia în balon. Ca de obicei, românii stau la coadă pentru asta :)
– păi bine, dom’ primar, doctor care eşti, acum 4 ani ţi-ai făcut titlu de glorie dărâmând terasele din Herăstrău (de bocete se cutremura cămeşa pe Dragomir de la brutărie) şi acum îi laşi să le pună înapoi, de două ori mai multe şi mai mari?
– în sfârşit, în 12 ani de când îi cam cutreier aleile, cineva a pus asfalt pe ele. Se pare că, de săptămâna viitoare, n-o să mai fac masaj la rinichi, mergând cu bicicleta
– dude albe, dude roşii, multe, multe
– tocmai se aranja un cinematograf în aer liber, unde se vor proiecta gratuit filme vinerea, sâmbăta şi duminica, până în septembrie
– ce era mai potrivit de deschis lângă centrul de închiriat biciclete decât un chioşc de îngheţată? Pe principiul “dacă tot fac efort, măcar să am de unde să slăbesc…”
– el, ea şi plodu’, întinşi cât e troturaul de lat. Imuni la soneria bicicletei. La un moment dat, reuşesc să-i depăşesc. Le strig: “aşa, pe tot trotuarul”. Masculul îmi răspunde: “Da, şi? Mai ai şi altă problemă?”. Apucasem să trec de ei, că aş fi vrut să-i răspund: “Da, cu faptul că nesimţiţii au drept de procreere!” Dar nu cred că înţelegea cuvântul, oricum.
Abia astept să vină primăvara, să mă duc și eu pe aleile lui – cu bicicleta sau nu. Nu ca iarna n-ar fi frumos, dar parca e mai bine pe uscat. Și categoric nu în week-end, atunci e plin de ăia … lăbărțați si răsfirați cu tot neamul lor de țărășeni (țărani-orășeni) , mâncători de semințe și scuipători de coji ale lor… dar în amiezile/serile de vară e minunat. Și dimineața, doar să ai timp să-l traversezi. I love Herăstrău.