E foarte greu de spus/scris ceva după rezultatele referendumului. Oricât ai încerca, e uman imposibil să te uiţi, după doar câteva ore, cu obiectivitate, la cifre şi la semnificaţiile lor. E prea devreme pentru predicţii sau pentru analize savante. Şi, în general, e vremea în care fiecare ar trebui să vorbească mai puţin şi, în schimb, să se privească în oglindă mai mult. Dar nu în aceea care-i spune cum apare celorlalţi ci în cea interioară, în care să vadă sau să revadă, dacă există, valorile în care crede, pentru care s-a luptat, dacă a făcut-o vreodată, şi să-şi asume cu sinceritate atitudinile sau alegerile.
Aşa că eu voi tăcea o perioadă despre politică şi oamenii ei. Voi încerca să curăţ fereastrele mele de toate zoaiele aruncate pe ele, voluntar sau involuntar, direct sau indirect, de o mulţime de fiinţe croite după chipul şi asemănarea “învingătorului”. Abia apoi voi mai îndrăzni să privesc prin ele, la ceilalţi, cu speranţa regenerată (sper!) că nu detaşarea totală şi dezinteresul pentru soarta comunităţii sunt singurele căi de supravieţuire în mijlocul populaţiei mioritice.
Radu , as dori sa nu taci ci cu discretia ,eleganta si intelepciunea ta sa-i faci pe semenii nostrii sa se trezeasca , nu te retrage si tu in partea de Romanie tacuta / nu este Roania care a tacut ieri/ care gandeste si nu face nimic. Asist cu tristete ca prapastia care exista intre Romania noastra si Romania lor se adanceste tot mai mult . “ei” sunt asa cum este el ce asteptari ai ?au chipul ,caracterul lui , noi , oricat ne-am uita ” in oglinda mai mult ” nu avem ce “sa schimbam ” la noi sa ne coboram la nivelul lor … mai bine mor/ asta o spun in numele meu / lupta este solutia nu trebuie sa capitulam .si cuvintele dor foarte mult uneri …