Aveam 13 ani. Era de Crăciun, cred. De altfel, se văd și în spate niște licăriri ca de beculețe sau beteală. Sau și și. Pe vremea aceea cămășile se purtau cu gulerul scos din pulover. Sincer să fiu, mi-ar plăcea tare mult să știu și să vă împărtășesc ce gânduri îmi treceau prin cap la vârsta aceea și, în special, în momentul în care eram pozat. Din păcate, habar n-am! Așa cum n-am nici cea mai mică idee ce cadouri am găsit sub brad în acel an.
Bine, dacă mă luați repede, nu știu nici ce cadouri am primit anul trecut, așa că…
Evident, nu știu nici dacă ningea afară, deși, teoretic, n-a prea existat iarnă a copilăriei mele fără zăpadă. Pe vremea aceea iarna era iarnă, cu troiene, săniuș și bătăi cu bulgări.
Eram într-a opta, deci presupun că așteptam cu nerăbdare să treacă anul și să intru la liceu. Chiar dacă mă aștepta examenul de treaptă.
În rest, ce-ar mai fi de spus? Doar că nu mă recunosc. Din multe puncte de vedere :)
PS. Click pe poză pentru a o vedea mai mare.
Da, pe vremea copilăriei noastre, anotimpurile erau anotimpuri ( cel puțin, noi așa le percepem, comparativ cu ce se întâmplă acum ), mâncarea era naturală, viața, deși o trăiam în comunism, era mai simplă, mai decentă și mai frumoasă ( cel puțin, pentru unii dintre noi ).
Toți ne schimbăm fizic, dar și mental.
Eu cred că rezistă și se adaptează oricăror condiții, doar cei antrenați moral.