Din vremuri de demult

Se-ntâmpla în secolul trecut, pe când desenele Disney nu erau la îndemâna oricui şi nici nu se distribuiau ca supliment la vreun tabloid. Nici nu ştiu dacă văzusem până atunci vreun filmuleţ cu personajul din mâinile mele. În România nu existau nici măcar video-uri, darămite DVD playere sau canale specializate. Ştiu, însă, că îmi plăcea muţunachele respectiv. Şi sunt sigur că aş fi fost şi mai încântat de el, dacă aş fi putut să-l asociez cu vocea-i inconfundabilă. N-am nici cea mai mică idee de unde-l aveam. E posibil să-l fi primit chiar de Crăciunul acela. A supravieţuit copilăriei mele :)

Apropo de desene, sunt în continuare fanul basmelor transpuse pe celuloid, şi nu al prostioarelor violente şi pline de expresii de maidan difuzate de televiziunile dedicate copiilor. Care, pe deasupra, culmea tembelismului, sunt dublate în limba română. Dar, deh, suntem în epoca în care trebuie să mestecăm mâncarea înainte de a o da odraslelor, ca să nu facă, doamne fereşte, febră la muşchii faciali. Să nu-i lăsăm să prindă engleza uitându-se la poveştile pe care-şi vor dori să le-nţeleagă. Mai bine cheltuim averi ca să le luăm meditatori.

Categorii: fotografii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Da ! Pe vremea aceea erau desene animate ,, cu porţia ” însă nu ratam niciodată desenele cu ciocănitoarea WOODY ( dacă-mi amintesc bine numele ei ) . Ar fi cazul să vadă şi copiii de acuma asemenea desene .

    2. Cât de mult se scurtase programul TV, că nu prea mai era nimic de văzut, șă-și și amintească cineva ceva precis este greu. Mi se pare interesant să postez o întâmplare. Dorind să fie amabilă cu o fetiță din vecini sau poate chiar din invidie subconștientă, o prietenă, boboc la ASE, s-a adresat, în 1992, fetiței de vreo 12-14 ani cu o frază de genul: Ce bine-i de voi că aveți de văzut o grămadă de desene, nu vă plictisiți!
      Cum era moda dedicațiilor titrate în timpul difuzării desenelor animate, copila, având pe cine să roage, a aranjat ca, de Sf.Ștefan, pe timpul difuzării desenelor animate, să ruleze și dedicația: Din partea Tatianei pentru vecina Ștefania.
      Și când ne-a povestit, la o cafea, Ștefania plângea de ciudă, afirmând că puștimea este foarte obraznică, nu ca pe vremea ei ……

    3. Da cred ca aceias jucarie pe timpul lui ceasca le aveam ca-m toti pe ratoiu Donalt ,si pt ca eu eram fetita ma-i aveam si o papusa ,cam alea erau jucariile mele cumparate de parinti ,in rest imi placea sa improvizez papusi din rochiile mamei ,le luam pe ascuns si le taiam si imi faceam fel si fel de modele..cit despre desenea nimate aveam la 19.30 parca asa imi aduc aminte era MIHAIELA care tinea 5 minute si gata ..acum nepotelu meu la 2 anisori stie de Pingu ,bob constructoru etc.de programe de desene si de tot felu de jucarii..