De câteva zile nu se vorbește decât despre cartea fostului purtător de cuvânt prezidențial, Adriana Săftoiu (oare când o pune capăt Academia Română acestui misoginism lingvistic de masculinizare a oricărei funcții?). Chiar dacă a fost lansată la umbra Balzacului din fruntea statului, a reușit să provoace mult mai multe reacții la nivelul presei și al opiniei publice decât noua numărătoare a pașilor tăcuți. Ei bine, pe mine nu m-au entuziasmat ”dezvăluirile” din culisele fostei administrații de la Cotroceni. Și, sincer, nu mi se par atât de ”cutremurătoare” pe cât vrea să ne convingă frenezia galbenă de pe ecranele televiziunilor.
În primul rând, ele apar cam cu 6 ani mai târziu decât ar fi trebuit. În 2009 ar fi ajutat la evitarea a încă 5 ani dezastruoși de regim băsescu. Costurile acestuia ar fi fost mai mici și revenirea la normalitate mai rapidă. Acum, ele dau senzația că sunt doar niște can-can-uri din perioada de glorie a unui personaj care, în aceste zile, așteaptă cu valiza făcută apariția procurorilor. Ele o vor afecta mai mult pe Duduia decât pe protectorul ei.
În al doilea rând, dincolo de detalii, ele nu spun nimic nou unei părți a românilor. Cea care l-a intuit de atunci pe fostul locatar de la Cotroceni exact așa cum reiese din acest volum de memorii. Grobian, instabil, cinic, indecent, arbitrar, despotic, lipsit de loialitate. Mă rog, nu insist, am scris despre asta în ultimii 6 ani de m-am săturat. Deci, nimic nou. Poate doar pentru cei care au fost incapabili să vadă dincolo de perdelele de fum lansate de personaj și de echipele lui de zgomote. Dar am senzația că, pe aceștia, nicio dezvăluire din lume nu-i va face să înțeleagă cât de mult s-au înșelat.
Nu știu de ce a hotărât Adriana că e bine să lanseze o astfel de carte. Unii spun că din gelozie pe Duduia. Alții vorbesc despre interese pecuniare. E pomenită și dorința de răzbunare. Sau se fac aluzii la un alt atac orchestrat din umbră la adresa fostului apărător al statului de drept. Autoarea afirmă că e vorba de o mărturisire. Eu n-am niciun motiv să n-o cred. Dar, sincer, mi-aș fi dorit să aibă mai demult curajul s-o facă.
Dar l-am văzut pe fostul locatar de la Cotroceni destul de reticent în a comenta. El, de obicei atât de coleric atunci când se simte atacat, a scăldat-o împăciuitor. Ceea ce mie-mi spune că mai sunt lucruri care nu au apărut în paginile cărții. Dar nu s-a putut abține să n-o amenințe public, pomenind de supravegherea specializată a tuturor consilierilor prezidențiali din timpul mandatului său. Ceea ce, probabil, e de natură s-o facă pe Adriana să țină pentru ea amănuntele acelea nespuse.
PS. Nu știu dacă voi cumpăra cartea. Nu de alta, dar s-ar putea s-o ”citesc” la televizor. Pentru că multe posturi se înghesuie să citeze pasaje extinse din ea. Și unele nu se vor lăsa până nu vor organiza câte o dezbatere pentru fiecare frază tipărită în ea.
PPS. Fostul locatar de la Cotroceni se răzgândește și iese la un atac la adresa fostei sale consiliere, acuzând-o nu doar de minciună, ci și de deconspirarea unor secrete! După cum spuneam, se vede că altcineva se va simți mai lovită-n amorul propriu!
