Despre “aventurile” la cumpărături aş putea scrie mai multe volume şi, sunt convins, dacă “împrumut” poveşti de la prieteni, rude şi cunoscuţi, umplu câteva enciclopedii nebritanice. Deplasare rapidă la carrefour pentru aprovizionarea frigiderului proprietate personală şi, ulterior, a stomacului din dotare, cu ciuperci.
Ştiţi voi de care, champinions d-alea albe, în caserole de 500 de grame! Albastre. Caserolele. Preţ: 5 lei pe bucată. De caserolă, nu de ciupercă. Luat două. Mers întins la casă. Acolo, surpriză fără Andreea Marin. Preţul e altul decât cel de la raft. Mai mare cu vreo 25%. Stai aşa că nu e bine! Casiera cheamă duduia pe patine. Dânsa sună la raion. Inutil. Nu răspunde nimeni. Sună la alt raion. Nimic. Sună nu ştiu unde şi află alt număr de telefon. Sună iar. I se răspunde. Explică. Aşteaptă. Şi eu. Şi casiera. Şi oamenii aflaţi la rând. Aşteptăm. Într-un final vine confirmarea: preţul bun e cel de la raft. Cum procedăm? Păi plătesc eu suma greşită, după care îmi recuperez banii de la Recepţie! Da’ de ce? Aşa e procedura! Da’ de ce?
Achit şi merg la recepţie. Acolo coadă, desigur. Încep să-mi pierd răbdarea. Doamna mă vede, mă întreabă, pune mâna pe telefon. Aşteptăm cu toţii să vină cineva. Şi aşteptăm, şi aşteptăm… Nervii mei stau prost la capitolul aşteptare. Vine un nene cu nişte etichete în mână. Se face copie după bon. Mi se dau banii înapoi! Doamna îşi cere multe scuze. Acceptate din partea ei, pentru că n-avea nicio vină. Eu vreau scuze de la magazin că a trebuit să pierd vreo 20 de minute din viaţa mea, pe care nu mi le dă nimeni înapoi! Da’ de ce?
Da’ de ce lucrurile nu pot merge firesc şi civilizat? Da’ de ce?
Eu am declarat embargo la bila, la carefura nu merg ca am declarat razboi, mai am relatii cu lidl ca mi-e aproape /pana cand ma vor calca pe coada/ nu ma las manipulat de reclame si de materialele publicitare cu a caror hartie as face altceva mai bun, de exemplu as face publicitate realizarilor de la LICART, tot incepe un nou sezon, sa fim in ton cu tv-urile si productiile lor .
Radu, este o practică obişnuită la Carefură mai mult. În Geneva au intrat în faliment şi au închis bojdeuca. Pe elveţieni nu-i ciordeşti ca pe fraiereştenii de români. Ar trebui un blam total. Ia să nu mai intrăm în Carrefour o lună. Să vezi cum pleacă sau îşi schimbă politica de ciordire a clienţilor. Am făcut un experiment într-un Carrefour din Timişoara. Am luat o sticlă de vin şi am reţinut exact preţul de la raft. Evident că la casă au vrut să-mi ia mai mulţi bani. Nu a ţinut. Am plătit preţul de la raft.
Manipulare prin publicitate excesiva si deseori falsa.
Chiar dupa atatia ani pretul psihologic X,99 induce in eroare comportamentul consumatorului :D
nu mai vorbim de preturile afisate si schimbate in mod “intamplator” la alte produse, reducerile afisate de peste 50%… jumatate din al doilea produs… basca, de butonul tastaturii apasat de doua ori pe acelasi produs “din greseala” incarcand factura…
S-ar putea spune ca e o aventura sa faci cumparaturi