cum mi-am mutat televizorul în Norvegia, ca să mă pot uita la el

Am aflat eu deunăzi că RCS-RDS pregăteşte o surpriză clienţilor săi şi le va înlocui decodorul digital cu o simplă cartelă de băgat în televizor. Scapi de aparat, de cabluri şi de a doua telecomandă. Şi, spre marea mea uimire, nu am mai fost nevoit să trec prin ce-am trecut acum doi ani, când a trebuit să fac drumuri nenumărate, să dau telefoane multe şi să mă umplu de draci până să intru în posesia decodorului. Am primit pe mail invitaţia de a comanda noul echipament pe net. După două-trei zile eram invitat să-l ridic de la unitatea din cartier.

Până aici, toate bune şi frumoase. Dar fusesem avertizat că trebuie să am televizor capabil să se înţeleagă cu cartela respectivă. Pentru că manualele în limba română se adresează, de obicei, doar celor care nu ştiu cum să bage televizorul în priză, sau că nu e bine să se aşeze cu fundul pe el, o grămadă de informaţii total neinteresante sunt omise. Aşa că n-am reuşit să aflu dacă e compatibil cu card CI+ sau dacă au DVB-C. Şi, ca un om care nu lasă lucrurile la voia întâmplării, am contactat reprezentanţii de la LG, prin pagina lor de net. Am fost asigurat că totul e în regulă.

Azi am plecat să-mi iau cardul. Înainte, ca Stan Păţitu’, am intrat din nou pe net, şi am rugat o domnişoară de la LG să mai verifice o dată compatibilitatea, ca să nu fac drumul degeaba. Reasigurat, am strâns decodorul vechi şi m-am prezentat cu el în dinţi la casieria de lângă bloc. Aici, o altă domnişoară amabilă îmi dă cardul. În câteva minute ieşeam deja pe uşă, cu toate formalităţile făcute. Deci, se poate civilizat şi la RCS.

În pas voios de pionier merg spre casă. Ajung, bag preţioasa achiziţie în televizor…. Evident că nu merge! După ce scot cardu’, bag cardu’, închid televizoru’, deschid televizoru’… pun mâna pe telefon, ţârrrr la RCS. Bună ziua, bună ziua… nu merge, zic! Pentru că nu e pe bază de internet, nu m-a pus să reinstalez windowsul. Doar să… exact… scot cardu’, bag cardu’, închid televizoru”, deschid televizoru’… Sunteţi sigur că e compatibil, sunt întrebat. Sigur, domnişoară! Păi, atunci, selectaţi şi memoraţi programele. Am memorat. Câte sunt? 63. Nu e bine, trebuie să fie peste 100. Le-aţi selectat digital? Păi nu le pot selecta decât într-un singur mod. E, selectaţi-le digital, apoi reveniţi dacă nu merge nici atunci.

Pentru că sunt în secolul 21, pun mâna pe laptop şi contactez pe cineva de la LG. După ce-i explic problema, mă pune să… da, da, aţi ghicit… scot cardu’, bag cardu’, închid televizoru’, deschid televizoru’… În sfârşit, ca să nu vă plictisesc, Iosif de la celălalt capăt al messu-lui mă trimite înapoi la RCS, că o fi stricat cardul, se mai întâmplă, ştiţi! Sun din nou la RCS. Iau povesta de la capăt, pentru că, evident, mi-a răspuns altcineva. Pe scurt, concluzia: televizorul nu e compatibil. Revin la mess. Ba, televizorul e foarte compatibil!

Dar, cu toate astea, nu puteam selecta digital programele. Mă uitam în paralel şi pe un manual tehnic downloadat de pe net. Acolo scria că se poate. La mine în televizor, nu! Blocat între două mari companii şi reprezentanţii lor utili, îmi vine o idee salvatoare. Dar dacă e de vină ţara în care trăiesc? Nu, nu era o ironie. Şi nici un clişeu antipatriotic. Aşa că îmi mut televizorul în Norvegia. Doar din setări. Şi, surpriză, apare posibilitatea de a selecta tot ce voiam eu şi mă îndemnau interlocutorii mei, de altfel, foarte amabili. I-am spus celui de la LG ce soluţie am găsit, iar el îmi spune că asta intenţiona să-mi sugereze şi el… la un moment dat.

Aşa că acum nu-mi rămâne decât să găsesc o cale de a mă alătura televizorului meu, în Norvegia, desigur, acolo unde lucrurile funcţionează din prima şi nu trebuie să fii minitehnicus inteligentus ca să-ţi dai singur seama de ceea ce nu ştiu oameni plătiţi să te-ndrume.