A mai trecut o lună de blog. M-am ţinut de treabă şi am reuşit să postez câte ceva în fiecare zi. Am avut mare succes cu articolul despre “cazul” Arşinel. Cu mici excepţii, oamenii au înţeles demersul meu. Ceea ce mă bucură. Pentru că atunci când scrii articole de opinie, care nu fac “audienţa” postărilor cu glumiţe şi povestioare amuzante”, îţi doreşti ca cititorii, chiar dacă nu sunt de acord cu tine, măcar să fi înţeles exact care e poziţia ta şi să nu intre în opoziţie sau să fie de acord cu ceea ce cred ei că ai spus.
Acestea fiind spuse, să menţionăm recordul de vizitatori unici în septembrie: 19.640 de vizitatori unici. Numărul lor aproape s-a triplat în doar un an, ceea ce mă bucură, desigur. Cei de luna asta au răsfoit 75.681 de pagini.
Ca de obicei, unii dintre ei au ajuns din greşeală pe blog, trimişi de google, care se amuză pe seama lor. Şi tot ca de obicei, eu n-am răspunsuri la problemele lor existenţiale :)
– anul aparitiei cavit
– cat de greu e cu multi copii
– catelul meu lasa buline galbene
– ce se intampla cand cainii cer sa manance iarba
– cum ar fi daca n-ar exista profesori
– de ce in cuvantul si-au pierdut sa folosit cratima
– de ce trebuie sa facem liceul
– de ce unii sunt atat de frumosi
– parerea unui oltean la cluj
– pentru cei care sunteti deasupra tuturor adica smecheri
– rasa de caini ce nu musca
– жан вальжан
Felicitari, citesc de ceva timp acest blog, sunt abonat, nu prea comentez, nu ca n-as avea ceva de zis, pro s-au contra, dar am invatat ca nu e bine sa te pui cu cel care scrie, ti-o iei de fiecare data. Blogarii nu accepta sa fie contrazisi, chiar si cu argumente “beton”. Asta-i!
Eu nu sunt blogger. Deci n-am nicio problema sa fiu contrazis. Problema e la argumentele “beton”, care, de multe ori, sunt doar niste pareri :)