cu bentiţă sau fără

Pe când aveam 20 de ani eram un naţionalist! Mamă, şi ce mândru eram de asta! Aş fi rupt cu dinţii din oricine ar fi spus ceva rău de neamul meu, contemporan sau strămoşesc. Am crescut apoi şi am înţeles că termenul vine de la naţiune şi nu de la spaţiul geografic în care am avut norocul sau ghinionul să mă nasc. Şi pe care îl iubesc cu toate profunzimile mele. Şi am priceput că, dacă nu eşti gata să-ţi dai viaţa pentru poporul tău, aşa cum ai face-o pentru ţara ta, nu se cheamă că eşti naţionalist. Aşa că am continuat să fiu patriot, dar am renunţat la a mai fi naţionalist.

Când ştirea a explodat pe siturile de socializare, mi-am simţit şi eu inima umplându-se de indignare. Cum adică, o adolescentă poartă o bentiţă tricoloră la mine în ţară şi este ostracizată pentru asta? Ce, trebuie să cerem voie conlocuitorilor noştri minoritari ca să putem afişa simbolurile naţionale? Dar pentru că muncesc de prea mult timp într-un domeniu care se chinuie să spună oamenilor că tot ce zboară se mănâncă, eu însumi scriind o carte pe tema manipulării, am tras aer în piept şi am luat o pauză. Tocmai bună pentru a cerceta, citi, sonda, investiga tărăşenia. Nici acum, deşi lucrurile îmi par mult mai clare (în pofida multor semne de întrebare vis-a-vis de gestul declanşator), nu mi-e uşor să scriu. Pentru că e atâta tensiune în jurul acestei poveşti, încât orice opinie, oricât de echilibrată ar încerca să fie, poate fi motiv de inflamare.

Nu ştiu cum e să fii român în Harghita sau Covasna. Bănuiesc că nu e uşor. Într-o lume ideală, Ion din Miercurea Ciuc ar trebui să aibă mai multe în comun cu Janos de peste gard decât cu Gheorghe din Botoşani. Dar nu trăim într-una, aşa că nu pot decât să-mi imaginez că nu e simplu deloc să fii minoritar, fie că e vorba de comunitate locală sau de ţară, în întregul ei. Vrei, nu vrei, porţi în tine urmele rănilor seculare pe care cele două naţiuni şi le-au provocat. E un lucru dificil de gestionat, mai ales când eşti tânăr şi ţi se pare că “responsabilitate” e un cuvânt inventat pentru cei mari.

Un dement maghiar o ameninţă pe adolescenta româncă, şi ţara ia foc. Ca şi când lumea n-ar fi plină de demenţi care ar băga cuţitul în tine pentru că le-a displăcut privirea ta. Sau pentru că le-ai ocupat locul de parcare. Sau pentru că eşti negru. Sau homosexual. Demenţa n-are legătură cu naţionalismul sau cu etnia.  Aşa cum purtatul unei bentiţe tricolore la şcoală, fix în ziua în care colegii ei îşi sărbătoreau rădăcinile naţionale n-are legătură, decât în mică măsură, cu iubirea de ţară. Poate mai mult cu teribilismul vârstei, poate cu ura faţă de unguri pe care şi-a exprimat-o Sabina într-o discuţie cu un tânăr jurnalist, poate cu dorinţa de a ieşi în evidenţă, de a şoca, de a ajunge peste noapte “persoană publică”, aşa cum scrie pe pagina ei de facebook care creşte în fani ca făt frumos din poveste. Dar ea e doar o copilă, la vârsta la care nu gândeşti prea mult la repercusiunile unor atitudini, fie ele şi oneste (şi tare mult îmi doresc să fi fost onest demersul ei). Problema e la cei care au confiscat gestul său şi îl folosesc pentru a agita spiritele, şi de-o parte şi de alta. Cei care, adulţi fiind, ar trebui să aibă cumpătarea de a nu rostogoli bulgărele de zăpadă. Cei care ar trebui să fie suficient de sinceri pentru a recunoaşte că nu există doar alb şi negru, că lumea, fie ea şi asta a noastră, mică şi înghesuită între Carpaţi, nu e împărţită între imaculaţi şi ticăloşi, între nevinovaţi şi nemernici, între sfinţi şi diavoli.

În ’90 am fost la un pas de evenimentele din fosta Iugoslavie. Iar lipsa de înţelepciune şi moderaţie în abordarea unor astfel de situaţii, ca cea provocată de Sabina, ne poate trimite peste noapte într-un coşmar. Toată lumea trebuie să înţeleagă că trăim în acelaşi spaţiu şi singura noastra şansă e să ne înţelegem ca oameni, nu să ne negociem permanent convieţuirea ca reprezentanţi ai unor naţiuni încărcate de zgura istorică.

***

Pentru a fi sigur/ă că afli rapid ce articole noi au apărut pe blog, evitând astfel intermediarii, abonează-te la newsletter, în meniul din dreapta!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Vasile POP Cancel reply


    1. Si eu tin cu ratiunea, chiar si cu modul elegant de demonstrare a acesteia prin articolul “cu bentita sau fara”. Ca sa fiu mai precis, tin cu rationalul, nu cu ratiunea. Caci ratiunea nu este obligatoriu sa fie si morala, onesta, fiecare poate avea o ratiune in ceea ce face. Asa ne-au obisnuit nu numai politicienii in ceea ce priveste “ratiunile” atat de diverse si de surprinzatoare. Dar rational inseamna altceva si eu tin cu rationalul, asa cum am mai spus.

      1. Alexandru, e o distinctie personala. Rationalul inseamna “Conform cu principiile și cerințele rațiunii”.

    2. Și totuși….
      Nu e vorba de copilă. La vârsta ei eram la fel, o frondeură și o înțeleg: am blocat ușa clasei a VIII – a, în 1978, să nu intre profa de rusă și era să ne scadă nota la purtare. Pe atunci OCUPAȚIA era de altă natură. Doar adolescenții erau la fel – revoltați împotriva a tot ce oprima.
      E vorba de cadrele didactice de la o școală din această țară. Plătiți cu bani din acest amărât de buget.

      1. Liliana, gestul tau din 1978 te afecta pe tine si pe colegii tai. Gestul Sabinei poate avea repercusiuni nebanuite si incontrolabile.

        1. Dle Herjeu, trebuie sa intelegem din replica dvs ca (virgula) condamnati gestul Sabinei, sau gresec?

          1. NU-l condamn, il consider negandit, ceea ce e de inteles la varsta aceea. Problema mare nu e la ea, ci la adultii care au luat-o razna!

    3. Mi se pare mie ca tu tii cu ursul…lasa experienta si ce zboara, fie ca se mananca, fie ca nu! Fata aceea e romanca, in Romania. Se pare ca tu nu! Din cauza unora ca tine s-a ajuns aici!

        1. Cine a trăit printre ei 40 de ani (sunt originar din Moldova), ca mine, va avea altă părere, dincolo de raţiune. În majoritatea lor, ungurii, în problema naţională au păreri, idei, atitudini contrare celor descrise în acest articol. Elena are dreptate, teorii frumoase.
          Am prieteni maghiari. Când vine vorba de Transilvania, gata, spun că le aparţine, că istoria şi marile puteri au fost nedrepte cu ei. ŞI, atenţie, mai devreme sau mai târziu, cică le va aparţine.
          Politicienii români au jucat pervers, s-au folosit de UDMR când le-a fost necesar. UDMR este în PPE, tot acolo şi fosta putere. Băsescu este un aliat de nadejde al celor doi revanşarzi, Orban şi Tokes, se închid ochii prea des. În Cluj-Napoca şi în alte localităţi din Ardeal, primari români conduc, folosind UDMR-ul pentru crearea majorităţii. Ex. la Cluj, Boc ia deciziile aiurutoare cu votul celor de la UDMR. PDL + UDMR = vreo 60%. Vă daţi seama că întrebat în aceste zile, Boc nu a avut nicio reacţie. Aşa român, aşa moţ… Mai devreme sau mai târziu, vom asista le ce nici nu ne trece prin cap, acum.
          Sper ca raţiunea să învingă, totuşi, să se trezească şi ai noştri conducători.
          Ai lor vedeţi ce rapid reacţionează !

        2. Haideți să vedem dacă avem aceleași noțiuni… „RAȚIÚNE, rațiuni, s. f. 1. Facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor”. Corect până aici? Ca să vorbim aceeași limbă. Dacă da, unde este rațiunea/logica/înțelesul în acceptarea tacită, mioritică, a ceea ce doar cu un pic mai sus o definiți ca demență? Reamintesc: DEMÉNȚĂ, demențe, s. f. Alienație mintală; nebunie…
          Am uitat să vă zic: Miorița e baladă fantastică, deci ce se descrie acolo n-a existat și nu există, este doar un exercițiu poetic de imaginație, deci să nu le folosim ca modele, că altfel riscăm să ieșim șa defilare cu steagul secuiesc în mână de prea multă înțelegere…
          Apropo de înțelegere: ei de ce nu înțeleg și trebuie doar noi să înțelegem???da, știu cel mai deștept cedează! Apoi cel mai deștept, dacă tot a cedat, pleacă în bejenie și tot așa…
          Bunicul meu a luptat cu bandele lui Bela Kuhn. Respect prea mult amintirea eroismului lui pentru ca să pot fi chiar atât de înțelegător încât să înțeleg și ce este de neînțeles, de dragul liniștii… Dacă tot ce ne-am fi dorit era liniștea, nu mai făceam nici unirea de la 1600, nici pe cea de la 1859, nici pe dea de la 1918, nici independenți nu mai eram la 1877 ș.a.m.d.! Țineți minte un singur lucru: DUȘMANUL TE RESPECTĂ NUMAI DACĂ I TE OPUI MĂCAR CU ACEEAȘI DÂRZENIE! „Diplomația” n-a făcut decât să rămânem fără Basarabia, Bucovina și atâtea și atâtea bucăți mai mari sau mai mici din țara lui Burebista. Ne-a fost mai bine așa? Sau, pur și simplu, suntem prea lași ca să gândim corect? de-aia-s SUA, Franța, Germania, Rusia – mari națiuni, pentru că n-au ezitat să spună ce au avut de spus atunci când a trebuit! da, n-a fost război, n-au murit oameni de gloanțe, dar am pierdut teritorii și au murit români în Siberia! A fost mai bine? Nu de moarte trebuie să ne fie frică, ci de lașitate! Vlad, Ștefan, Mihai, Cuza, au rămas mari în istorie tocmai pentru că nu s-au temut de moarte! Dacii mergeau bucuroși la moarte și au rămas ca un popor legendar în istorie! Poate că ne-a venit și nouă rândul! Domnule Herjeu, sper să fiu acolo când o să vină Gyula cu mitraliera să vă întrebe cum stați cu înțelegerea, s-ar putea să fiu singura dumneavoastră speranță de a trăi, pentru că, la nevoie, eu știu să apăr și viața altora, dar dumneavoastră ați învățat asta, ori ați învățat numai să înțelegeți? Istoria spune că înțelegătorii mor primii, iar cei pregătiți să lupte oricând și în orice condiții vor fi cei ce vor duce neamul mai departe… A bon entendeur, salut!

          1. Ok, vad ca nu are sens discutia.
            Eu iti doresc sa nu fii niciodata nevoit sa numeri sutele de mii de morti dupa un conflict ca cel din fosta Iugoslavie. Care a fost provocat nu de intelegatori ca mine, ci de aia pregatiti sa lupte oricand si in orice conditii!

          2. Și eu mi-aș dori să nu mai numărăm niciodată morții ca la Ip sau Trăsnea – cu multă înțelegere…

          3. Chiar crezi ca eista comparatie? Lasand la o parte ca aceia erau ai nostri si aia, din Bosnia, niste straini pentru noi?

          4. Mie imi sunteti dragi amandoi , pentru ca de oameni ca Radu avem nevoie ca lucrurile sa nu devina ireversibile si de oameni ca Tibi avem nevoie cand au devenit deja . Uneori intelepciunea nu te salveaza , cum nu l-a salvat nici pe Socrate .
            Ceea ce vreau sa-i spun lui Tibi este ca Miorita e mai mult decat un ex. de imaginatie poetica salada transmite un mesaj i nici nu e obligatoriu sa fi existat un caz real . Pur si simplu transmite un mesaj , ca moartea e o trecere in alta dimensiune cosmica , o integrare armonioasa in aceasta dimensiune , . Restul tine de arhitectura textului poetic -exercitiu de imaginatie . Cei care se identifica cu un corp ce are un suflet sunt responsabili de interpretari eronate , cei care stiu ca sunt suflete care au una acolo o incaierare corp inteleg mesajul . Nu are nicio legatura cu resemnarea fatalista pentru ca nu si-a propus acest scop . Pot insa sa fac eu un exercitiu de imaginatie si constat ca orice gest de aparare ori de opozitie ar fi timis textul poetic in negura istoriei . I-ar placea cuiva sa vada acolo o incaierare banala ? Resemnarea asta , sinonima la unii cu lasitatea, imi pare mai degraba un sentiment de frustrare , ea poate ca exista , dar nu e “mioritica ” si radacinile trebuie cautate intr-o suferinta aproape perpetua . Am citit nu demult despre un experiment in care un numar de indivizi trebuiau sa joace rolurile unor detinuti si respectiv ale gardienilor lor . Dupa cateva saptamani a fost sistat , fiindca ” gardienii ” au inceput sa traiasca autentic starile de violenta si cinism pe care le vedem in filmele cu inchisori , iar ” detinutii ” de asemenea , aveau stari de frica , depresie , umilinta ,depersonalizare , etc. A,sadar , intretinand cu obstinatie mitul unui popor resemnat care aspira la extinctie e un rol pe care riscam sa-l jucam genial . Acelasi rezultat ne paste si cu celelalte calificative ” generoase ” cu care il investim zilnic , ceas cu ceas .

          5. La asa intrare “mareata” ma asteptam la o iesire “logica” din partea ta …tibi !…dezamagire!….
            In general la romani nu se vede “logica”, ma rog nu o simtim… nu are rost sa epatam in cuvinte sofisticate ….vanitatea….
            Radu.H. a scris un articol de nota 10.

          6. Bravo Tibi, foarte bine scris. Domnul cu articolul ar fi avut dreptate intr-o lume normala, in care din pacate, nu avem norocul sa traim..

        3. Dar de ratiunea ungurilor ce parere ai?Sau ei ,dar mai ales conducatorii lor,nu trebuie sa dea dovada de ratiune si,mai ales de respect,pentru cei cu care convietuiesc.

        4. Domnule Herjeu,
          Raţiunea aceea cu care ţineţi, cam ce credeţi că v-ar sfătui (dacă aţi întreba-o) că trebuie făcut cu acel dement de care vorbiţi ? Si de ce reduceţi cazul la acel dement, când situaţia este mult mai gravă: diriginta copilei, directorul şcolii, nu au nici un rol în chestiunea asta ? Dar comportamentul colegilor ei maghiari şi lipsa de reacţie a conducerii şcolii din ziua de 1 Decembrie nu le-aţi observat ? Reacţia autorităţilor ROMÂNE nu aveaţi cum s-o observaţi, fiincă, vorba lui Caragiale, este sublimă, la la la… dar lipseşte cu desăvârşire.
          Un alt dement, de data asta român, a ars un drapel maghiar (precizez: ca reacţie la ce s-a petrecut la acea şcoală). Primul ministru – Ponta – a deplâns gestul, individului i s-a întocmit parcă ceva ceva dosar penal, în schimb despre gestul acestei copile şi mai ales despre reacţia conducerii liceului – “ciocu’ mic şi joc de glezne” – vorba unui clasic în viată. Copila aceasta a reacţionat din instinct, ca orice persoană care se simte abandonată de sistemul care ar trebui s-o protejeze.
          In încheiere:
          1. Pentru Dumneavoastră : Domnule Herjeu, vă mărturisesc faptul că, citindu-vă de multă vreme, este prima oară când nu sunt de acord cu părerea Dumneavoastră şi-mi exprim speranţa că va fi şi ultima !
          2. Pentru această copilă, o parafrazare a unei spuneri celebre:
          Fată frumoasă, cinste cui te-a făcut şi te-a educat!

          1. Eu zic sa lasam dracului ratiunea, sa fim toti irationali, ca, astfel, se vor rezolva toate problemele. Cam asa cum le-au rezolvat sarbii, bosniacii si croatii.
            Cazul se reduce la acel dement, pentru ca, daca nu era amenintarea aia cu moartea, nu se mai isteriza natiunea ca o romanca a fost amenintata cu moartea pentru ca a arborat tricolorul in tara ei.Individul trebuie gasit, pedepsit conform legilor si mentinut in supraveghere. Directoarea liceului n-a gresit cu nimic, din cate am vazut eu. A spus clar, din primul moment, ca nici nu se pune problema unei sanctiuni la adresa elevei.
            Singura vinovata e diriginta, in masura in care n-a fost capabila sa gestioneze situatia creata de gestul elevei sale.
            Si nimic mai trist decat ca oamenii sa nu fie de acord cu o chemare la intelepciune si ratiune! Ce-ar mai fi de zis?

    4. Imagineaza-ti ca un copil ungur ar fi amenintat/batut in Ungaria pentru ca a venit la scoala cu un tricolor unguresc !
      Exact asta s-a intamplat la noi.

      1. N+- batit nimeni pe nimeni, Exact genul asta de exagerari sunt daunatoare. Si faptul ca un dement a amenintat-o nu trebuie sa fie folosit pentru a atata spiritele. E un dement.

        1. Acum 15 ani, cand eram studenta, gandeam exact ca dvs.Pana cand amicii mei din Tarnaveni mi-au spus “tu nu traiesti intre ei, ca noi.una e sa te afli in alta parte si sa vi in vizita si alta e sa traiesti intre ei. poate nu toti ungurii din Romania sunt agresivi,dar majoritatea lor sunt de o rautate de nedescris cu romanii”.Parerea mea este ca li s-a dat prea multa libertate,iar acum vor totul….sa ajunga sa aiba manifestatii proautonomie maghiara in Romania…maine vor veni cu armatele din tara vecina ca sa ia cu forta acest pamant.Romanii sunt toleranti in general,dar de data asta ungurii chiar au intrecut masura.Tocmai acea adunare a lor si pretentiile lor au dus la actiunea acestei fete, de care nationalistii profita intradevar.Dar sa nu uitam ca intai au exagerat ei,ungurii.

          1. Draga Mihaella,

            N-a exagerat nimeni. Ungurii cer autonomie la care s-au alaturat si cativa romani. Cer autonomie ceea ce exista de zeci de ani in tarile civilizate din Europa. Nu este nicio inventie, nu este nimic fara exemplu.

            Pustoaica respectiva si-a pus bentita tricolora chiar in ziua nationala a maghiarilor tocmai pentru a le provoca.

            Eu am foarte multi prieteni romani, le consider inteligenti, si majoritatea lor o condamna pentru ceea ce a facut.

            Tocmai cand tara asta nenorocita este intr-un cacat mare alaturi de Grecia, Spania, Italia, cand nu mai primim bani de la UE, nu avem nevoie, repet, NU AVEM NEVOIE de provocari si de scandaluri. Ar trebui sa ne unim pentru a face curat in tara asta ca de 20 si ceva de ani n-am reusit.

            Nu te lasa condus de emisiuni si de politicieni. Gandeste-te ca un european inteligent, gandeste-te ce ar fi cel mai bun pentru noi, care traim in tara asta.

      2. Intrebarea mea, e una SIMPLA. Acelasi lucru gandesc si ungurii? Au acelasi rationament? Se pare ca nu, din moment ce permanent nu fac decat a provoca, a lovi, a intarata. Niciodata nimic nu explodeaza fara a exista un cumul de x factori. E o greseala specific noua de a fi mereu toleranti si cand nu trebuie. Orice manifestare xenofoba trebuie dur pedepsita din fasa. Sigur nu cu violenta ci doar cu fermitate si calm. Ceea ce autoritatile noastre nu au inteles. Si consecintele se vad. Ex. pt. cine stie cazul din Italia cand un marocan a dat jos crucifixul dintr-o clasa pe motiv ca acolo majoritatea copiilor sunt musulmani, si un judecator italian le-a dat dreptate. Acel judecator (dupa nu stiu cate procese), a fost exclus din magistratura, si crucifixul repus in clasa. SIMPLU SI LEGAL.