ce-ţi mai place la munte, Herjeule!

La Cabana Trei Brazi, la cabana Trei Brazi… tra la la la… E, nu ştiţi voi. E de demult, Trio Grigoriu, de pe când locul pomenit nu era sufocat de vile şi viluţe, ateveuri şi maşini de fiţe, cu proprietarii asortaţi. N-am mai fost acolo de mai bine de… 30 de ani? Nu ştiu, v-am zis că nu stau bine cu memoria. Şi am ajuns acum, într-una din prea rarele ieşiri la munte. Şi cine te opreşte, (mă) vă veţi întreba? Sincer, nu foarte multe lucruri obiective.

Dar s-o iau cu începutul, că doar nu m-am teleportat direct acolo, în poiană.

Mai întâi am trecut prin Sinaia, cu o pauză de plimbare şi de… ia să vă văd… kurtoskolacs! Cine mă tot ceartă c-am slăbit, să mă vadă cum se bat turcii la gura mea plină cu delicatesa maghiară şi să-şi dea seama cam cum aş arăta dacă aş face asta în fiecare zi :) Eu îi suspectez de mult că au un ingredient secret care te obligă să te tot îndopi şi dincolo de limita de saţietate. Sinaia, cum era şi acum 5 luni şi acum un an, în paragină, departe de cum ar trebui să arate o astfel de staţiune. Marele ei noroc e că au supravieţuit câteva din vechile vile, cazinoul şi Hotelul din Parc. Şi asta îi mai dă încă un aer plăcut. A, erau şi lucruri noi. Afişe electorale cu actualul primar lipite în tot oraşul, pe aproape toate geamurile şi gardurile. Tare iubit trebuie să mai fie edilul, deşi eu, sincer, nu văd prea multe motive. Dar eu nu locuiesc acolo, aşa că… ce ştiu eu? Mi s-a părut amuzant că, pe unul dintre bannere, stafful a ţinut să menţioneze că pe candidat o să-l voteze şi mama lui! Deci nu era sigur din start.
În rest, totul e sufocat de maşini de lux, care poluează mai mult decât reuşeşte toată pădurea să filtreze, preţuri ca într-o staţiune din Alpi şi românaşii „bazaţi”, care preferă Valea Prahovei, pentru că este singurul loc în care lanţurile lor de aur trezesc admiraţie.

Am ajuns la Pârâul Rece. Vechiul hotel încearcă să supravieţuiască, printre construcţiile noi. Am avut noroc, de data asta n-a mai fost nici o petrecere nocturnă în restaurantul de sub apartament, ca în iarnă. Da, ştiu, sunt un babalâc! Să revenim la hotel. Curat, cu personal amabil. Un pic izolat, dar potrivit pentru plecat în trasee mai uşoare pe munte. Am încercat în prima după-amiază un drum până la Cabana Diham, dar n-a fost să fie. Deşi am intrat în pădure în dreptul indicatorului potrivit şi am urmat cărarea mocirlită de ploi, n-am reuşit să ajungem la destinaţie (lipseau cu desăvârşire marcajele). La un moment dat ne-am prins că nu suntem pe calea cea cea bună, când am început să coborâm! Oricum, după o plimbare de 2 ore, am ieşit undeva la şosea, mai jos (adică mai spre Râşnov). Chiar dacă n-am ajuns unde trebuia, traseul a semănat cu o aventură :)) Prin păduri şi poieniţe, fără idee de locul în care te va scoate poteca. Într-un astfel de respiro al pădurii ne-am şi jucat cu talentul aparatului foto de a face panorame. nu e trucaj, nu e Adobe, e doar Sony Nex 5N şi îndemânarea mea de a fugi între cele două puncte :)

Cu ocazia asta am redescoperit cât îmi plac florile de nu-mă-uita (cheeeesyyyy :) Am scos câteva cu tot cu rădăcină, cu gândul de a le face mutaţia în capitală, le-am pus cu tot cu pământ într-o pungă… pe care am uitat-o când am plecat spre Bucureşti, undeva pe lângă maşină, probabil.

Ce m-a surprins în toată această excursie a fost puţinătatea turiştilor. Pensiuni, hoteluri, parcări aproape pustii. Mă aşteptam la cu totul altceva, mai ales că au fost Rusaliile şi este ştiut că, de sărbători, românii au ordin să plece la iarbă verde, la pădure, la mare… oriunde, dar să plece, să se-nghesuie, să mişune. M-am gândit că s-or fi temut de vreme. Dar au luat plasă, a fost frumos, cu mult soare. N-am văzut strop de ploaie deşi, sincer, mi-ar fi plăcut câţiva, seara, cînd eram la adăpost în hotel. Ploile la munte sunt irezistibile!

Partea a doua a miniexcursiei mele montane, în episodul următor! Pam, pam!

va urma aici

***

Dacă vreţi să vedeţi pozele mai mari, click pe ele!