E de bine! E de foarte bine, ar putea spune unii! De ceva vreme, toate cresc. După o lungă perioadă în care scădeau în fiecare zi, acum se măresc. Au crescut salariile bugetarilor şi o să mai prindă niţică putere în decembrie. De fapt s-au reîntregit, dar ca în bancul cu rabinul, casa pare mai mare acum!
Category Archives: viaţa cetăţii
X Factor 2. Da’ de ce?
Da, ştiu, sunt un masochist. Poate şi pentru că a trecut un an, şi senzaţiile chinuitoare de anul trecut au pălit puţin, am zis să recidivez şi să mă uit la noul X Factor, îmbunătăţit, nu-i aşa, după eşecul ediţiei anterioare, accentuat de inevitabilele comparaţii făcute cu shw-ul concurent, realizat muuuult mai bine de ProTv. Aşa că am sacrificat primul film de duminica seara şi am stat cu răbdare până la sfârşitul primului episod. Greu, greu, m-am ţinut tare… Simţeam nevoia să comentez din două în două minute, dar aş fi umplut facebookul, aşa că m-am abţinut (atât cât am putut :). Acum, după genericul de final, nu mai pot şi trebuie să spun!
ia combinatu’, neamule!
Între două rufe spălate în public şi atârnate pe toate posturile de televiziune, naţiunea are parte şi de spectacolul economiei capitaliste pure, adică un fel de bursă dâmboviţeană, cu strigare, la care se vinde şi, să sperăm, se cumpără o făbricuţă, dar ce spun eu, un ditamai combinatul, pe vremuri fala şi mândria industriei româneşti, ajuns acum la mila investitorilor pitiţi în spatele lui Dan Diaconescu.
plimbă ursu!
În alte ţări, evadarea de la grădina zoologică a unei pume sau ieşirea dintr-un canal a unui crocodil ţin capul de afiş al ziarelor şi jurnalelor de ştiri. Dacă plimbarea lor prin civilizaţie se lasă şi cu morţi, audienţele se ridică la cer, odată cu sufletele victimelor. Mulţi copii (şi adulţi) află, cu această ocazie, cu ce se hrăneşte puma, de unde se trage ea şi câţi pui face pe an. Sau care e diferenţa dintre crocodil şi aligator. Noi suntem, ca de obicei, lipsiţi total de exotism. Aşa că ne mobilizăm armat, politic şi mediatic pentru a prinde ursu’.
dă-i cu wiskey, dă-i cu vin, cu parfumul cel mai fin
De câteva zile, degetele jurnaliştilor au luat foc tot căutând pe google ce sunt carnea de Kobe şi şerveţelele dezinfectante Mikrozid Tucher. Şi, desigur, le-au obosit gurile de atâta împărtăşit cu naţiunea descoperirile făcute. Eu, unul, recunosc, m-am uitat să văd cum se citeşte Lagavulin, ca să nu spun vreo prostie când voi transmite naţiunii neruşinata listă cu achiziţii a guvernului Ungureanu, cel atât de scurt în şedere, dar atât de larg în cumpărături de protocol.
s-a supărat Ridzi pe sat
O mai ţineţi minte pe Ridzi? Tanti care, din prietenie pentru fata lu’ tata, a ajuns europarlamentar, deputat şi apoi ditamai ministru în România? La tineret şi sport, e adevărat, dar era o bază bună de plecare, chiar dacă, la aglomeraţia de dudui din jurul preşedintelui, ar fi trebuit să se străduiască mai mult. Ceea ce cred c-a şi încercat să facă, organizând în mod exemplar manifestările dedicate Zilei Naţionale a Tineretului, spre slava şi gloria partidului din care făcea parte.
