Nu sunt un chiţibuşar, nu sunt genul care caută nod în papură şi nici clientul dificil, permanent nemulţumit, căruia totul îi miroase! Nu sunt nici prea pretenţios, la viaţa mea mi-a plăcut mult să merg cu cortul :) Nu mă aştept să fiu servit ca la Ritz atunci când merg la o pensiune de două margarete. Şi nici să găsesc condiţiile de la un hotel din Washington atunci când mă cazez la o cabană. Dar, indiferent de loc şi de preţul plătit, doresc să fiu tratat cu bun simţ, solicitudine, amabilitate şi respectul cuvenit unui om din ai cărui bani îşi primesc salariile toţi angajaţii de acolo.
Category Archives: specimene şi mentalităţi
RCS-RDS-BĂTAIE-DE-JOC! Se miră cineva?
Ca de obicei, orice contact cu RCS-RDS e un nou prilej de nervi, de frustrări şi de senzaţia că cineva îşi bate joc de tine, fără ca tu să poţi riposta. Decât, eventual, răsturnând mesele din sediile lor, dar aşa ceva nu se face, suntem civilizaţi şi europeni, doar furaţi ca în România! Sigur, veţi spune, schimbă operatorul. Cu cine? Concurenţa e aşa firavă şi, oricum, managementul e românesc peste tot, aşa că… În plus, niciunul nu se bagă peste un “competitor”.
gesturi mici, oameni mici…
Când spui despre cineva că “a dat dovadă de sportivitate”, nu te referi, nicidecum, la calităţile atletice arătate sau la performanţele realizate. Ci faci trimitere la acele trăsături de caracter care, în opinia majorităţii, ar trebui să definească un sportiv, indiferent de specialitatea lui sau de numărul de medalii: corectitudinea, onestitatea şi fair-play-ul. Să te dopezi, să furi startul, să încalci regulile, sunt tot atâtea metode de a obţine o glorie pe care nu o meriţi şi cu care, sincer, n-am înţeles niciodată cum te poţi împăuna. Cum poţi să continui să zâmbeşti şi să fluturi medalia obţinută prin înşelăciune… mi-este peste putinţă să pricep. Sportul ar trebui să fie despre cine e cel mai bun în disciplina lui, nu cel mai neprins hoţ.
m-am săturat de mârlani!
Nu-i suport pe “afaceriştii” români. Nici pe cei născuţi şi crescuţi aici, cu “educaţia” de rigoare, nici pe cei importaţi şi naturalizaţi. Care s-au trezit într-o ţară sălbatică şi s-au adaptat rapid mentalităţii noastre strămoşeşti de “merge şi aşa”! Îmi repugnă parvenitismul celor mai mulţi dintre îmbogăţiţii postdecembrişti şi rapacitatea micilor buticari. Pe aproape toţi îi uneşte, însă, o altă trăsătură de caracter: mârlănismul. 23 de ani de economie liberă i-au spoit doar cu un strat subţire de amabilitate, care se cojeşte imediat ce se prind că nu câştigă mare lucru de pe urma ta.
scârbă
Ieri seară am difuzat o ştire despre o femeie care a fost jefuită de o haită de ţigani. Până aici, nimic surprinzător (sună cinic? În România de azi, nu cred!). Doar că femeia în cauză tocmai fusese lovită de o maşină pe trecerea de pietoni şi aştepta, întinsă pe jos, salvarea.
la plăcinte, înainte, la lidl… înapoi
M-am lămurit şi cu nemţii ăştia! Deşi, ca să fiu sincer, aveam eu aşa o bănuială, de când stăteam la cozi imense la Metro, în timp ce lucrau vreo 3-4 casiere din 20 posibile. Dar bănuiesc că spiritul şi mentalitatea romăneşti sunt atât de fascinante, atât de perfect armonizate cu universul, că reuşesc să pună stăpânire şi pe creierele organizate şi structurile corecte şi riguroase care, ştiam eu din cărţi, sunt germanicii. Altfel nu-mi explic cum îşi gestionează afacerileatât de mioritic, în dispreţ total faţă de cumpărător.
