Mi-era dor de un film de aventuri bun. Și regizorul Ron Howard (cunoscut pentru A beautiful mind) mi l-a oferit. El a plecat de la volumul lui Nathaniel Philbrick care descrie modul în care, în 1820, nava Essex a fost distrusă de o balenă. La rândul ei, cartea a avut la bază poveștile unor supraviețuitori. Pentru că au existat și din aceștia, deși nu le-a fost deloc ușor după de vaporul li s-a scufundat. Au navigat în derivă pentru 90 de zile, fără mâncare și apă. Cele mai reușite au fost scenele în care cetaceul devine din vânat, vânător. Pentru pasionații filmelor care redau epic lupta omului cu natura. Și care nu ocolește controversele etice legate de aceasta.
Citește restul articolului →

În 1971, psihologul Philip Zimbardo, profesor la Universitatea americană Stanford, a realizat un experiment în care câțiva studenți au fost împărțiți în două grupe: deținuți și gardieni într-o închisoare falsă. Ideea era de a observa reacțiile unor oameni normali nevoiți să facă față unei situații extraordinare precum privarea de libertate și drepturi. A fost extrem de interesant și neașteptat modul în care unii tineri s-au ”adaptat” rolurilor asumate și felul în care au gestionat autoritatea, fie că au fost nevoiți s-o suporte, fie s-o exercite. Lucrurile au fost pe punctul de a scăpa de sub control. Filmul spune povestea acestui experiment. Toți cei pasionați de mintea umană vor fi interesați de el. Și, poate, speriați.
Citește restul articolului →

Personajul principal al filmului de azi suferă de depresie manicală. Sau e bipolar. De fapt, nu știm exact ce are, dar ceva are sigur. Și se manifestă ca atare. Adică e nonconformist, neordonat, neatent, pătimaș, uneori, apatic, alteori. Dar omul are și două fete. De care trebuie să aibă grijă, pentru că mama lor studiază la Boston. Evident că el le iubește la nebunie și ar face orice ca să fie un tată bun. Doar că nu prea știe cum. Și boala nu-l ajută de nicio culoare. Un film amuzant, cald, emoționant, trist. Mark Ruffalo, aici într-unul din cele mai bune roluri ale sale!  Pentru care a și fost nominalizat la Globurile de Aur. Regizoarea Maya Forbes (care semnează și scenariul) este la prima sa reușită de acest gen!
Citește restul articolului →

Ne întoarcem în timp, în vremurile în care Judie Foster nu era așa scumpă la vedere ca acum. Iar filmele de acțiune erau mai puțin pline de efecte speciale. Și mai încărcate cu tensiune și suspans decât cu mașini scumpe și gadgeturi sofisticate. Până să văd acest film nu știam că oamenii bogați își pot amenaja în casă o încăpere securizată, în care să se ascundă în caz de intruziune a unor răufăcători. Și crae să fie, teoretic, inexpugnabilă și dotată pentru o supraviețuire de câteva zile. Ei bine, așa ceva are și eroina noastră, care trăiește cu fiica ei. Și, într-o noapte, se vede nevoită s-o folosească. Doar că lucrurile nu decurg așa cum se aștepta. Regizorul David Fincher a schimbat puțin registrul după filmul lui anterior, Fight Club!
Citește restul articolului →

Oaia neagră a unei familii bogate se întâlnește cu o pacientă a unui spital de psihiatrie, care a trăit în izolare toată viața. Împreună vor pleca la drum lung și vor trece prin multe aventuri. Evident, se vor naște sentimente. Și unele situații amuzante. Altele, de-a dreptul stânjenitoare. O comedie pigmentată cu puțin romantism și nițică dramă. Două personaje simpatice, cum nu se poate mai deosebite unul de altul. Sinceritate absolută versus minciuna ca mod de a trăi. Naivitate versus experiența de a te strecura prin viață. Empatie versus detașare și egocentrism.
Citește restul articolului →

Acesta nu este un film recomandat doar iubitorilor muzicii hip hop. Ci tuturor celor interesați de istoria nașterii și succesului unei mișcări muzicale de o popularitate greu egalată. Un fragment din istoria recentă a Americii, pentru că e vorba despre mentalități, gusturi și evoluții culturale. Dar și despre violență, discriminare, abuz. Pe scurt, este povestea a 5 tineri de culoare talentați care ajung în mainstream-ul showbiz-ului după ce pun bazele unei trupe NWA, la mijlocul anilor ’80. Cu ajutorul unor ritmuri agresive și, mai ales, a unor versuri extrem de sincere și lipsite de fard, ei își exprimă frustrările și furiile legate de traiul dintr-o zonă săracă și periculoasă. Și pun în lumina reflectoarelor o realitate ignorată de mulți. Unii critici au vorbit chiar de o revolușie socială, ale cărei urmări se văd și astăzi. De unii dintre ei ați auzit, probabil, pentru că, ulterior părăsirii trupei, au avut cariere solo de succes: Ice Cube, Dr. Dre și Easy-E. Citește restul articolului →