Mai țineți minte replica lui Marin Moraru din ”Sălbaticii”: Monsieur scrie, monsieur zișem? Cam așa se-ntâmplă cu cei care nu știu prea bine o limbă străină. De exemplu, engleza. Pentru că acolo cuvintele nu se pronunță niciodată așa cum sunt scrise. Și, dacă nu le înveți ca atare, ai șanse mari să nu poți fi capabil să le ”spui pe litere”. Dar asta nu e dificil doar pentru străini, ci și pentru cei a căror limbă maternă este engleza. De aceea, în Statele Unite, concursurile de silabisire au o foarte mare importanță, iar campionii sunt apreciați și admirați. mai ales dacă sunt tineri. Filmul de azi se ocupă de o astfel de fetiță, capabilă să spună pe litere cele mai dificile cuvinte. Ceea ce o poate ajuta să scape de viața care nu a fost prea darnică până acum: un tată mort, o mamă indiferentă și un frate golan.
Citește restul articolului →

Hypatia a fost o grecoaică matematician, filosof și astronom, care a trăit în Egiptul ocupat de romani, în secolul 4 DC. În timp ce oamenii din jurul ei se angrenau în schimbarea lumii, ea dorea s-o înțeleagă. De aceea a și ajuns între cele două tabere, ale creștinilor care încercau să grăbească ascensiunea religiei lor și, desigur, ”păgânii”, tributari vechilor credințe și zeități. Filmul vă propune o viziune romanțată asupra acelor ani. De Hypatia sunt îndrăgostiți mai mulți bărbați, dar niciunul nu înțelege că ea nu e interesată de o idilă, ci de un fel de frăție universală. N-o preocupă religia, oricare ar fi ea, ci de modul misterios în care se mișcă stelele. Nu e un film dedicat doar celor pasionați de istorie.
Citește restul articolului →

Un bărbat se întoarce acasă, la familia pe care a părăsit-o cu 40 de ani în urmă pentru a se face cântăreț de country music. Aproape nimeni nu pare bucuros de revenirea lui. Niciunul din cei 3 băieți nu a reușit să treacă pestre trauma produsă în trecut și dau vina pe el pentru toate eșecurile lor în viață. Unul e un alcoolic, altul își urmărește soția cu gelozie, iar al treilea stă pe verandă și-i blesteamă pe trecători. Doar nepotul pare să nțeleagă ce se-ntâmplă cu bunicul săi și de ce a plecat, lăsând în urmă totul. O poveste frumoasă, dintr-o Americă rurală, în care timpul curge altfel și relațiile dintre oameni au fundamente uneori misterioase. În rolul principal, cântărețul de-adevăratelea Kris Kristofferson. Citește restul articolului →

E timpul să mai scot o peliculă din foarte restrânsa colecție de filme de groază care mi-au plăcut. De fapt, nici nu știu dacă filmul de azi poate fi considerat de groază. Sigur are elemente care vă vor face să tresăriți, să întoarceți capul sau chiar să vreți să vă opriți din vizionat pentru a bea niște apă. Dar, în primul rând, e o poveste originală, cu un twist la final care o să va uimească, fără să vă dea senzația că e forțat. Pe scurt, o familie ușor disfuncțională (cum altfel?) pleacă la drum spre bunici pentru a sărbători împreună Crăciunul. Și, pentru prima oară în 20 de ani, tatăl decide s-o ia pe scurtătură, prin pădure. Ceea ce îi pune pe călători într-un fel de buclă spațială, în care trebuie să facă față unor personaje stranii și unor pericole nedefinite. Care par fără sfârșit.

Citește restul articolului →

Am dat din întâmplare peste acest mic indie, și mi s-a părut că s-a terminat prea repede! Lucrurile frumoase durează prea puțin! Avem tot ce ne trebuie: o poveste simplă, dar profundă, despre oameni și viață, despre curaj și frică, despre singurătate și speranță. Mai avem multă emoție, dar foarte bine ponderată, să nu devină siropoasă. Și câțiva actori tineri care dau viață unor personaje nu foarte complicate, dar fragile și gata să cedeze în lupta pe care viața i-a obligat s-o poarte. Pe scurt, ne aflăm într-un fel de refugiu temporar pentru adolescenții cu probleme. Ei pot pleca oricând și sejurul aici nu durează, de obicei, foarte mult. Cei care au grijă de ei sunt, uneori, mai speriați și mai neajutorați decât ”locatarii”. În rolul principal, brie Larson, cu puțini ani înainte de a lua primul său Oscar.

Citește restul articolului →

Pentru azi un film mai ciudățel. Deși subiectul nu e unul foarte rar abordat: modul în care oamenii fac față în mod diferit pierderii tragice a cuiva iubit. Dar, sincer, personajele noastre sunt… hai să spunem neobișnuite. Chiar dacă e greu să te identifici cu unul dintre ele, felul în care reacționează n-are cum să ți se pară banal sau neinteresant. Mai ales că în prima jumătate de oră ai putea avea senzația că e o comedie… Dar nu e! Filmul e o altă ocazie de a vedea de ce Jake Gyllenhaal e considerat unul dintre cei mai buni actori de la Hollywood. E adevărat că aici dă replica unor monștri sacri: Susan Sarandon și Dustin Hoffman. Dar, sincer, le cam fura scena de multe ori.
Citește restul articolului →