Dacă aţi rămas în pană de idei pentru această măreaţă şi unică zi a iubirii şi aţi epuizat toată gama de bombonele de ciocolată la suprapreţ sau n-aţi găsit chiloţii roşii pe măsură, dacă toate restaurantele sunt pline cu oameni dornici să mănânce la lumina lumânării o friptură de porc, de vacă, de cal, ce s-o nimeri, la preţ de file de aligator de Kobe… În fine, dacă sunteţi disperaţi că trece ziua şi n-aţi apucat să vă demonstraţi sentimentele aşa cum o cer agenţiile de publicitate şi marile magazine, iată câteva sugestii.
Category Archives: diverse
blogger în ianuarie – cum au ajuns oamenii pe-aici (şi câteva statistici)
Nu ştiu cum, pe nesimţite, a trecut prima lună a acestui an. Mi se pare incredibil, mai ieri eram în Piaţa Constituţiei, admirând artificiile :) Deja timpul se cam grăbeşte, de parcă ar trebui musai să ne ducă mai repede la capătul liniei. Ce treabă are? În fond, el n-are sfârşit. Dar puţină milă de noi, muritorii, ar putea manifesta :)
Maestrul Dan Grigore – imagini şi gânduri
Vă propun pentru astăzi primul guest-post de pe acest blog. Nu întâmplător el conţine 12 fotografii cu Maestrul Dan Grigore, realizate de Cristian Munteanu (www.cristianmunteanu.ro) la Festivalul Orchestrelor Radio – RadiRo, din toamna anului trecut. După cum spunea doamna Grigore, până acum nimeni nu l-a surprins pe marele pianist atât de bine, în atâtea ipostaze, înaintea şi în timpul unui concert.
10 oameni despre care n-ai să crezi că există! :))
Tuturor ni s-a-ntâmplat să vedem pe stradă, în metrou, în magazin câte o apariţie stranie sau caraghioasă, de care nu ştii dacă să râzi sau să te minunezi! Pe vremuri, bunicii noştri îşi făceau cruce şi scuipau în sân. Acum, faci o poză cu telefonul şi o pui pe net, să se bucure şi prietenii tăi de ea! Iată o primă colecţie de personaje despre care e greu de crezut că există în realitate :)
de ce i-a trimis google pe oameni pe blogul meu în decembrie :)
A mai trecut o lună. Şi un an. Şi nişte alegeri :) Eu am continuat să scriu pe blog, oamenii au continuat să vină. Am mai comunicat puţin cu cei interesaţi de asta, am mai analizat, comentat, criticat lumea în care trăim. Am mai polemizat, am mai ultragiat, am mai încântat. Pe scurt, o lună plină :)
Sergiu Nicolaescu nu mai e (si interviul pe care mi l-a acordat Maestrul)
A murit, pentru mine, cel mai mare regizor român. N-o să intru în polemică pentru afirmaţia de dinainte. Vreau doar să-i mulţumesc Maestrului că mi-a dat posibilitatea de a da un 10 unui film românesc: Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte! Peliculele şi personajele lor mi-au umplut copilăria, adolescenţa şi tinereţea, m-au făcut să iubesc istoria şi actorii români. Din păcate, după Revoluţie, n-a mai creat nimic memorabil, dar filmele lui de artă realizate înainte de ’89 îl vor păstra acolo unde îi este locul.
