Ca om care a avut în liceu dascăli excepţionali, resimt amărăciunea dată de absenţa celor asemeni lor din relatările presei. Ca jurnalist, încerc să gestionez frustrarea de a da ştiri despre ce fată de manelist dă bacul, ce beizadea a făcut iar vreo aroganţă prin şcoală, ce elev a mai luat un cuţit în burtă în curtea liceului sau ce profesor a mai venit beat la catedră sau a luat mită ca să treacă vreun tolomac. Odată pe an, după bac, jurnalele şi ziarele abundă în perle ale cvasiabsolvenţilor. După care începe jelania naţională despre soarta amărâţilor care au picat nu pentru că n-au învăţat, ci pentru că sistemul e naşpa şi profesorii dezinteresaţi. Şi subiectele grele, date în duşmănie! Şi camerele sunt video! Şi timpul de examen e limitat. Şi băncile sunt de lemn…
Şi, desigur, din când în când, nu aşa de rar pe cât te-ai aştepta, ecranele se îngălbenesc. Mass-media musteşte de informaţii despre favoritele publicului: cuplurile nonconformiste profeso(a)r(ă)-elev(ă). Mai toate se lasă cu scandal, dar nu pentru că superiorii dascălului află şi, ultragiaţi, iau măsuri. Ci pentru că fie adolescentul se aruncă de la balcon, fie tânăra ia un pumn de pastile, fie, de cele mai multe ori, cineva binevoitor vinde presei “secretul”. De multe ori o fac chiar cei implicaţi, ori ca să se răzbune pe partenerul neloial, ori ca să-şi încerce şansa de a ajunge din subiect de ştire mondenă, subretă la capatos.
Acum capul de afiş e ţinut de un individ, ajuns, naiba ştie cum, profesor, coordonator de destine, carevasăzică. Ba chiar director adjunct la Liceul Iulia Haşdeu din Lugoj! Ce s-a gândit el? Programa şcolară e prea restrictivă şi nu-i permite să se desfăşoare în voie, să-şi arate adevăratele calităţi didactice şi să împărtăşească tinerilor avizi de învăţătură din experienţa lui de viaţă plină de semnificaţii şi profunzimi. Aşa că a scris o carte despre aventurile lui sexuale, solitare sau în tandem. Pe care a dedicat-o elevilor! Cărora, aşa cum singur mărturisea la lansare (da, da, o astel de hârtie igienică a avut parte şi de lansare!), vrea să le dea exemple.
Din scurtele (din fericire) pasaje publicate de ziare, se vede clar că omul are multe şi valoroase lecţii de predat adolescenţilor: „Odată, într-o discotecă, m-am dat la o tipă. Am dat-o peste cap atât de tare, că mi-a zis să merg cu ea în toaleta femeilor. Şi m-am dus. A fost straniu să mă p..ş în buda femeilor. (…) Fata asta, căreia nu-i ştiam nici numele, udă, dorindu-şi să se f…ă, s-a uita (sic!) la mine uluită când am plecat. Nici n-am încercat să fac efortul să mi-o scol.” “Relaxat, mi-am băgat mâna stângă între picioare (dreapta era ocupată cu un pahar imens). Penisul a început să mi se întărească şi, pe nesimţite, a pătruns în crăpătura nerăbdătoare ce i se oferea cu teamă.”
Dacă bani nu sunt să oprim plecarea profesorilor buni din sistem, dacă tineri de valoare, dornici să fie dascăli pentru 3 lei pe lună, nu prea se mai găsesc, dacă strategii naţionale de reformare a învăţământului sunt prea multe şi se bat cap în cap, dacă suntem mioritici şi asta e… nu putem măcar să găsim un mijloc de a scăpa din sistem de cei care se dovedesc a avea probleme la mansardă? Ştiu că există obligaţia ca fiecare cadru didactic să treacă periodic un examen psihologic. Ştiu şi că e doar o formalitate. Dar nici când afecţiunile lor se manifestă public, nu pot fi eliminaţi de urgenţă şi trimişi la tratament în clădiri cu pereţii albi, matlasaţi, şi curticică verde în faţă?
Păcat că, în ţara asta, Psihiatria nu se poate sesiza din oficiu!
mi se pare o falsă problemă. atâta timp profesorul cât nu predă şi nupromovează cartea la şcoală, nu are treabă sula cu prefectura.
eu sesizez alte 2 aspecte:
1. cât de capabil este profesorul la ore – despre asta ar trebui discutat, şi nu că a publicat o carte erotică.
2. cartea e scrisă groaznic.
să fim serioşi, elevii de azi au liber la porno, la discreţie, din internet. nu văd cum şcoala sau familia ar putea gestiona faptul ăsta. s-au dus vremurile când elevii se excitau la răscoala.
şi oricum, se scrie mai mult decât se citeşte.
Nu e deloc falsa. Un profesor nu e o masina de predat. Important nu este doar cantitatea de informatii pe care o detine si modul in care le transmite elevilor. Cel putin la fel de importanta e statura lui morala, etica, intelectuala. Adolescentii reactioneaza mai ales la astea, si nu la cat de bun e dascalul la catedra. Ei sunt la varsta adoptarii de modele si profesorii sunt cei mai la indemana. Sigur ca au pornosaguri pe net, dar alea nu sunt “recomandate” de nimeni!
Scoala nu e un google. E modelatoare de caracter si spirit. E creatoare de scari de valori si viziuni asupra lumii. Iar profesorii sunt cei chemati sa indeplineasca acest rol.
E usor straniu sa spui ca nu conteaza ca unui idivid care are clare probleme la masarda i se permite sa beneficieze de statutul de dascal.
Morala scăzută a societăţii per ansamblu este de vină. Si acest “profesor” este un teribilist de teapa elevilor, care îşi afişează frustrările sexuale prin expunerea acestor poveşti porno în faţa “publicului”. Este exact ceea ce fac băieţeii de sub 20 care se laudă cu lux de amănunte în gaschă, ce mai de cuceriri au avut prin cartier. Un psiholog-psihiatru mai de valoare i-ar putea face profilul d-lui autor. Şi revin asupra societăţii,care în condiţii normale (care nu sînt) ar rejecta asemenea indivizi, mai ales din postura de formator de destine.Dar de ce ne mirăm, funcţionează pe la noi ceva……ceva…….ceva!
De psihiatru au nevoie foarte multe “feţe” din spatiul publico-politico-cultural, dar ce ne facem ca cei buni /psihiatri/ sunt plecati sa lucreze in alte “zari de soare pline” si de bani?
Eu sunt sunt convins că omu’ a avut în intenție să câștige un ban, că remunerația-i mică (după buget, coane …). Poblema este că ăsta-i genul pomovat, sub sloganul ASTA CERE PIAȚA.
Dar, ca fost fumator profesionist, îmi amintesc că marele jurnalist și caricaturist Octavian Andronic dezvăluia care-i adevărul! Practic s-a procedat ca și în cazul drogurilor, respectiv puțin câte puțin, până când, pe nesimțite, s-a creat obișnuința, chiar dependența, de a afla cam ce se întâmplă în lumea celor ce-și permit să-și cheltuie timpul și banii ca să-și schimbe partenerele între ei, cu scandalul aferent. Acum, când s-a ajuns la stadiul că se râvnește la postura de implicat(ă) intr-un scandal, am impresia că se preferă punrea poalelor în cap, în direct, la TV, că în tabloide apar ăia mai de mâna a doua!
Oare nu se găsește nici un editor și/sau producător care să-și propună să aplice aceeași metodă, a pașilor mărunți, pentru promovarea unui alt stil de abordare a vremelnicei noastre treceri prin lume?
Sunt convins că se poate, la rigoare am și eu sugestii, dar este mai comod să-i lași pe alții să înceapă!
Eu chiar cred că, după maxim 6 luni de pregătire a telespectatorului cu alt gen de “bombe de presă”, un mic serial cu și despre Ecaterina Oproiu, ar fi lider de piață, chiar și la concurență cu cele mai tari emisiuni! Femeia, ziarista, scriitoarea, dramaturgul (dramaturga, o fi existând?), care a publicat, în anii ’60, interviul cu Veturia Goga, care a știut cum să-o ambiționeze pe Anda Călugăreanu, care a știut cum să-i amutească pe cei ce se manifestau potrivnic promovării primelor formații romănești de muzică beat, rock, sau folck, care a adus pe scenă adevărul din spatele sloganului femeia egala bărbatului, care a fost un OM al unei epoci plină de frământări, are multe de povestit și ar fi un excelent jalon-etalon al unei noi abordări în captarea interesului public.
Este cu adevarat revoltator. Pentru postari infinit mai putin grave, site0-ul nostru a fost reclamat la google, ptr ca ar contine materiale obscene, iar noi am primit avertizari pe aceasta tema. In ce lume traim, Doamne?!!