actorul, politichia şi românii

Câtă revărsare de antipatie şi invective la adresa lui Mircea Diaconu. De câteva zile, social media s-a umplut de dezamăgiri virulente sau de apelative precum “arivist”, “oportunist”, “actoraş”… Şi nu din partea băsiştilor, aşa cum ar fi fost de aşteptat, ci din a foştilor colegi de luptă şi a simpatizanţilor partidului din care, până mai ieri, făcea parte. Care, între noi fie vorba, n-au avut nicio problemă cu ruperea USL pentru că neamţul nu şi-a primit funcţia visată, dar consideră o dovadă de superdefecte demisia lui Diaconu pentru că n-a fost lăsat pe lista pentru europarlamentare.

Lăsăm la o parte că, atât timp cât a luptat la televizor împotriva locatarului de la Cotroceni sau s-a dovedit unul dintre puţinii companioni ai lui Antonescu buni la vorbit şi combătut pentru acesta, “actoraşul” nu era chiar aşa de rău. Şi faptul că, spre deosebire de însuşi fostul său şef pe linie de partid, discursul său nu s-a schimbat după ce a părăsit corabia PNL. Şi faptul că acesta l-ar fi lăsat pe lista USL de la alegerile generale din 2012, dacă nu intervenea Ponta, dar l-a scos din proprie iniţiativă din cea pentru europarlamentarele de acum. Ne facem că nu vedem coincidenţa şi strania înverşunare cu care cealaltă tabără, în frunte cu şeful ANI, prea-ascultătoare de băsescu, se străduie zgomotos să-i pună beţe în roate şi se lansează în ridicole epistole publice de atenţionare a BEC să nu cumva să facă nasoale.

Ignorăm toate astea, pentru că în ţara în care scuipatul în locul în care ai lins şi operaţiunea inversă sunt sporturi naţionale, cu milioane de performeri, situaţia s-ar putea schimba mâine radical, iar “arivistul” ar putea intra iar în graţiile celor care acum îl privesc cu atât dispreţ.

Dar, văzând performanţa de a strânge 125.000 de semnături în mai puţin de o săptămână, fără să ai în spate aparatul de partid şi nici pedigree prezidenţial, m-am gândit că sunt posibile evoluţii care până ieri ar fi părut de domeniul SF. Să zicem că Biroul Electoral Central acceptă candidatura lui Dicaonu. Fie din prima, fie obligat de o decizie judecătorească, în pofida zgomotului făcut de ANI. Înfrângerea acestei instituţii i-ar da fostului liberal un boost electoral deosebit. Mai mult, ar avea un impact negativ mare şi asupra imaginii celor care l-au eliminat din lista lor. Cel mai probabil, va obţine la alegerile din mai mai multe voturi decât sunt suficiente pentru a merge la Strasbourg, multe dintre ele văduvind, de fapt, chiar PNL-ul. Să zicem că, astfel, acesta nu reuşeşte să facă 20%. Să zicem că, de data asta, Antonescu se ţine de cuvânt şi demisionează. Să zicem că mulţi liberali fie vor sări în acum inexistentul partid al lui Tăriceanu, fie îl vor chema înapoi, cu lacrimi în ochi, să le fie lider în noua uniune cu acum duşamnii de moarte social democraţi. Să zicem că asta se va realiza, luând de pe capul premierului o mare problemă, aceea de a candida la preşedinţie. Unde nu va mai pleca la luptă nici Tăriceanu, ci un alt liberal, mai bun vorbitor decât acesta, aureolat de eventuala victorie cu iz popular de la punctul 1. “Actoraşul”, care s-ar putea să primească mai multe sufragii de la cei care nu văd un el un politician veros, ci un om care s-a luptat cu sistemul, când mai toată lumea îl abandonase.

Sunt mulţi de “să zicem că”, dar ar fi caraghios să susţin că ipoteza de mai sus este rezultatul unor analize şi calcule politice meticuloase şi exhaustive. E doar un scenariu care, aşa cum spuneam, mi-a venit în minte văzând simpatia populară de care pare să se bucure Diaconu. Dacă va fi demn de ea… nu ştiu şi nici nu mă hazardez să speculez.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Am fost unul din voluntarii anonimi care au strans semnaturi pentru OMUL Mircea Diaconu. Cred cu tarie ca este unul din f.f.f. putinii oameni care merita sa fie alesi intr-o functie reprezentativa a statului roman. Nu am nicio legatura de rudenie (din pacate) cu domnia sa, dar consider ca, prin atitudinea demna si neprovocatoare, prin replicile de bun-simt date detractorilor sai, a demonstrat ca merita sa intre intr-o competitie si sa fie ales in Parlamentul European (unde cred ca va fi o voce activa si sustinatoare a intereselor cetatenilor romani in cadrul UE) si “sa dea o palma” celor care i-au facut viata un iad si i-au adus tot felul de acuzatii care mai de care mai abuzive si calomnioase!

      1. Daca va ajunge in P.E.Sunt de acord cu tot ce ati scris si inca mai sper ca nici BEC nici altcineva nu-l va opri pe Mircea Diaconu.

    2. Mircea Diaconu este un mare actor si in plus a incercat sa faca si ceva treaba in politica. Nu-i de mirare ca politicianistii – incapabili de altceva decit de contre – sa nu iasa nimeni din cloaca dimboviteana – incearca sa-l excluda!
      Are scoala , are pareri… Pt noi si Romanica sunt buni eba -sau refuzul ei , gigi , vadim … si alti saltimbanci

    3. Imi place scenariul…Nu sunt convinsa ca Mircea Diaconu ar candida la Presedintie…dar daca ar candida, ar fi, intr-adevar, o mare surpriza. In privinta numarului votantilor si nu numai. A dat dovada de o decenta si de un bun-simt rar, ca sa nu zic, ne- intalnite pe meleag…

    4. Se rasucesc in mormant cei ce au creat liberalismul in Romania vazand cine e in runtea liberalilor zilelor noastre,si chiar si cine formeaza acest partid istoric,Sunt oameni fara cuvant si onoare in fata electoratului care i-a ales.Ar trebui sa le fie rusine sa mai apara in fata oamenilor si sa le cerseasca iarasi voturi ,dupa comportamentul din din ultima vreme.RUSINE

    5. E trist, dar cat se poate de adevarat in tot ce ai scris!!!
      Din pacate!
      Cat oare ne vom mai bate singuri cuie in talpa, ca pe urma tot noi sa ne plangem?
      Eu unul stiu cu cine votez, coane Iancule!