Îmi plac experiențele vizuale în care mintea trebuie să accepte existența unei alte realități. E acolo, în fața ta, și, totuși, știi că nu poți vedea așa ceva decât în anumite condiții, bine potrivite. Nu e o scenă de viață de zi cu zi, nu o poți întâlni pe stradă. Și, totuși, e reală, o vezi, poți chiar să te simți făcând parte din ea, nu doar ca simplu spectator. De obicei, astfel de momente implică dans, sau gest, muzică și lumină. Sau întuneric. V-am mai arătat aici o creație a acestei trupe, UDI, din Siberia. Revin, pentru că prea fac frumos ce fac!
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!