Nu ne mirâ foarte tare știrile despre golănași care iau mașina babacului la o plimbare, chiar dacă nu au carnet. Sau nici 16 ani. Uneori ele sunt însoțite de imagini dramatice cu fiare contorsionate și cadavre întinse pe câmp. Nici când auzim de vreun cocalar care gonește cu merțanu’, chiar dacă a picat mereu la examenul auto, nu ridicăm prea mult sprânceana. Într-o țară în care uciderea unor oameni pe șosele se pedepsește prea rar cu închisoarea și mai niciodată cu ridicarea dreptului de a șofa, să conduci un vehicul fără să ai în buzunar micuțul dreptunghi de plastic roz pare o copilărie și nu o încălcare gravă a legii.
Dar să fii ditamai ofițerul de poliție în cadrul, culmea, Direcției Rutiere a IGPR, și să conduci 23 de ani fără să fi avut vreodată permis, chiar că e demn de a trezi mirarea noastră de mioritici. Omul nu conducea doar mașina personală, ci și pe cea de serviciu. Mai mult, a fost 13 ani șoferul ÎPS Andrei Andreicuţ, la Alba Iulia. Adică nu încălca doar legea, o făcea în mod oficial. Cel mai probabil, nici prelatul nu s-a gândit vreodată să-i ceară angajatului său dovada că a trecut probele examenului auto. În fond, și el e, la rândul său, slujbașul unuia care n-o să permită să i se-ntâmple ceva rău. De altfel, cred că asta a fost și în capul polițistului nostru, fost student la teologie, ulterior preot într-un sat. Acolo învățase, probabil, că legile pământene sunt doar pentru necredincioși. Restul au parte de grația divină, e necesar să se roage cu abnegație.
Și nici acum nu l-ar fi prins pe individul suspomenit, dacă nu și-o făcea cu mâna lui. A cerut mutarea lui de la Departamentul de Educație Rutieră la Direcția Operativă. Și nu l-a dus capul că, acolo, ocupându-se de escortarea demnitarilor, va fi verificat destul de amănunțit. Ceea ce s-a și întâmplat. Acum, comisarul șef este cercetat pentru fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals. Nu, însă, și pentru conducerea unui autovehicul drumurile publice fără permis de conducere. Pentru că, evident, în aproape un sfert de secol, nu l-a prins nimeni în flagrant.
pentru “stimabilul” academician, nu am nici-o ezitare la nominalizare, doar ca nu sunt sigur daca era : barbu lazareanu sau barbu lazarescu sau barbu lazaroiu- poate sunt influentat si de recentele personaje cu nume apropiate de.
cred ca am mentionat perioada rectoratului respectiv : dupa 1990, (am scris ’90, poate d’aia);
a exista pe vremea aia (ailalta de fapt) o perioada in care la facultatea de teatru se putea intra fara “bacalaureat” – nu stiu argumentatia dar poate proveni din faptul ca facultatile de “arte” dar si de sport erau mai de rangul 2, nici durata studiilor nu era de 5 ani. cred ca la inceputuri era de 3 ani si apoi s-a ajuns la 4 (vorbesc de anii ’50). (acum s-a ….revenit la 3 si s-a generalizat, cu notabile exceptii dar putine).
revenind, se putea intra dar se si putea termina facultatea , fara a fi luat “bacul” candva.
cred ca fix in 1990 domnul respectiv a fost ales rector, si spre onoarea lui, cand s-a vehiculat povestea pe care o spun acum, a demisionat.
nu era chiar in nelegalitate/sau poate era, dar nici nu dadea bine ca ocuparea unei astfel de functii sa fie
discutabila.
insa imi amintesc de un academician , care pe baza unei confuzii de nume a razbit, parca si fara liceu – si a fost din cei care au gestionat devalizarea castelului peles!!!,
asta insa prin anii ’50 – dar cum functia asta e pe viata…
(si au mai fost),
nu am memorie de jurnalist si internetul nu acopera periada respectiva cu detalli insa o mai “colectiva” aducere aminte ar putea tine loc de o wikipedia negativa.
de fapt e un mare artist (de teatru, film) si dupa ’90 a fost ceva vreme rector al IATC, cum cred ca se chema academia de teatru pe atunci;
nu e de reprosat, ci doar de mentionat ca, uite se intampla si la case mai mari;
nu pot pune numele aici pt ca este o personalitate chiar respectabila dar…
nu ma interesa numele artistului :)
intrebam la ce “vremuri” te referi, pt ca, indiferent ce se spune, crede, pe vremea mea, a comunistilor :)))))))), scoala era scoala, aveam o programa scolara – care trebuia si era respectata – si pe timpul vacantei mari….
elevii erau efectiv ” invatati”, exista respectul fata de scoala si de profesori, ne duceam si eram dusi cu clasa, la teatru, de exemplu…si asta in clasa a IV-a, deja… asa am prins ” gustul”…..
cat a mai ramas azi din toate astea?! NIMIC.
si te intrebam de “vremuri” , pt ca eu, facand sc. profesionala si incepand sa lucrez de la 16 ani, ( paralel am facut liceul la seral ) , nu am putut ocupa un post de dispecer, care era liber, pana nu am avut bacalaureatul, iar tu vb de un rector fara examenul de “maturitate”..(sau bacalaureat, tot aia e )
daca personalitatea de care vb , a ajuns in acea vreme rector fara bacalaureat, a ajuns pe pile si atunci ma indoiesc ca e respectabila…nu-i contest inteligenta si cultura ( pt ca astea NU depind de diplome ) , ci doar personalitatea “respectabila”…dar si asta depinde de constiinta fiecaruia, nu-i asa ?!
nu neg ca erau prosti si in acea vreme.. trecuti prin scoala, facultati, pe branza,bani,etc.. ( imi amintesc ca aveam un sef, inginer era :))) , care spunea ” damingeana”, iar economista combinatului, nu isi gasea perechea, pt ca nici un barbat nu era “geniul” ei…dar aveam si un coleg, cu 8 clase doar, dar, doamne… as dori oricui sa aiba cultura lui, la varsta lui :)
prosti erau si atunci si acum, dar parca, totusi mai putini in acea vreme :(
nu eram lasati sa fim sau sa ramanem prosti.
pile erau si atunci si acum, prosti si atunci si acum, dar cu siguranta erau mai putini prosti pe vremea mea….si erau mai multi ( mult mai multi ) si cei cu cei 7 ani de-acasa
principiul lui Peter,
dar ma gandesc la psihologia omului si imi vine sa cred ca de la o vreme, a facut un pariu cu el ca se pensioneaza asa , s-a obisnuit cu situatia incat nu ii mai parea ceva nefiresc.
ar merita intervievat, dar cred ca am mai citit despre situatii care au socat prin indelungata delicventa, diplomanzi sau doctoranzi fara diplome dar care au stat pe posturi, si- regretabil, chiar un rector fara examen de bacalaureat (ex de maturitate, cred , la acea vreme – chiar daca exista circumstante atenuante).
la care” vreme”, te referi, cand vb de un rector fara examen de bacalaureat???