de din vremuri de demult

Pentru azi o amintire dragă mie, de la Putna! Mi-a plăcut istoria de mic şi mi-a plăcut şi de Ştefan cel Mare. Mai puţin sfânt, dar măcar nu şi-a pus muierile logofete sau bane sau vornicese! Când am mai crescut, m-am apropiat mai mult de Mihai Viteazul. Dar tot cred că naţia noastră ar fi arătat altfel azi, dacă ar fi avut mai mulţi conducători ca cei doi. Şi nici în prezent nu ne-ar strica unul dintre ei :)

Aşa că e de înţeles de ce am fost emoţionat când am ajuns la Putna. Într-un fel, m-a impresionat chiar şi faptul că mormântul Voievodului nu era somptuos şi plin de briz-brizuri! Iar mănăstirea, chiar dacă poate părea mai sărăcioasă stilistic decât Voroneţul, degaja un aer de forţă, de determinare, de siguranţă, care, parcă, traversa timpul dus-întors, din vremurile de demult, ca o stâncă bine înfiptă în munte.

Am stat cu cortul chiar pe versantul care se vede în zare, în spatele mănăstirii. După cum se poate observa, aveam plete cam ca Ştefan :) E, nu chiar, dar, oricum, mult prea mari pentru gusturile mele ulterioare!

Scuzaţi calitatea imaginii. E veche şi originalul pe hârtie a fost prelucrat de mine, în laboratorul meu foto din baie :) Eheee… ce vremuri! Plus că a fost trecut printr-un proces de scanare…

PS. Dacă vreţi să vedeţi poza mare, click pe ea!