Am spus de mult timp că Maggie Smith este una dintre cele mai bune actrițe din lume, dar care, din păcate, nu s-a bucurat de recunoașterea meritată. V-o propun azi într-un film ambientat la Paris, într-un rol complex și nuanțat. Îi dă replica Kevin Kline, în pielea unui american care descoperă că apartamentul pe care tatăl său i l-a lăsat moștenire în capitala Franței adăpostește mai multe secrete, întrupate în bătrâna profesoară de engleză care locuiește acolo cu fiica sa. O poveste despre iubire și trădări, despre slăbiciuni și egoism, despre greutatea trecutului și speranțele legate de viitor. Citește restul articolului →

Am descoperit iar un film care m-a făcut să privesc nuanțat perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Și să (re)descopăr că victime nu au fost doar cei asasinați în lagărele de concentrare sau pe câmpul de luptă. Ci, uneori, și cei care s-au trezit luați cu arcanul într-o bătălie în care n-aveau ce căuta și în care au fost obligați să iasă din copilărie și să se maturizeze. O producție daneză inspirată din fapte reale care spune povestea unui grup de prizonieri germani de război puși să demineze plajele nordice. Priviți ca niște criminali, simboluri ale crimelor comise de al treilea reich, nu sunt decât niște adolescenți sau doar puțin mai mari. Filmul e dur și trist. Și vorbește despre cum empatia sau hidoșenia sufletească nu au legătură cu statutul de învins sau învingător. Citește restul articolului →

De mult timp nu mai văzusem un film atât de cald și de amuzant, atât de trist și de optimist în același timp. Și nu mă așteptam să le găsesc pe toate într-o producție suedeză. Deh, preconcepțiile astea! Cu umor și sensibilitate, scenaristul  spune povestea unui bătrân acit de viață, obsedat de ordine și disciplină, debuzolat complet de singurătatea în crae l-a trimis moartea soției sale. Nu-i place nimic, nu-i suportă pe oameni, toți sunt idioți și incompetenți. Nu se înțelege nici cu pisicile. Și, în general, pare că urăște viața cu toate puterile. De altfel, se decide să și-o și curme. Doar că… ea, viața,  are alte socoteli. Citește restul articolului →

Chiar dacă romanul lui Charles Dickens nu e atât de celebru la noi pe cât e în lumea anglo-saxonă, e posibil să fi auzit de personajul său principal, bătrânul și antipaticul Scrooge. Care nu e preocupat cât e ziua de lungă decât cum să strice viețile celorlalți. Și să acumuleze averi cât mai mari. Ei bine, vă propun o nouă reflectare cinematografică a poveștii, de această date prin desen animat. Foarte bine realizat, poate și pentru că s-a folosit o tehnică prin care actorii chiar joacă, mișcările lor fiind transferate în computer prin intermediul unor senzori.  Așa că ”se simte” foarte bine contribuția lui Jim Carrey la însuflețirea lui Scrooge. Așa cum se simte și mâna unui regizor cunoscut, Robert Zemeckis. De văzut cu toată familia (deși s-ar putea să fie cam ”dark” pentru copiii mai mici), nu neapărat de Crăciun :)

Citește restul articolului →

Pun coreenii ceva în filmele lor care face ca orice poveste, oricât de deprimantă ar părea, să aibă și un strop de speranță. Și nu te lasă pe tine, privitor, să cazi pradă unei tristeți iremediabile. Au niște subtilități în cuvinte, în priviri, în jocul actorilor, în detaliile scenariului care aproape te obilgă să empatizezi cu personajele, să le intri în case și în suflete, să trăiești li să mori cu ele. E și cazul peliculei de azi. Care vorbește despre iubire și moarte, dar mai ales despre suferință mai puternică decât capacitatea creierului de a suporta. Într-o zi, un bărbat intră într-o secție de poliție și anunță că se declară dispărut. Și dorește ca agenții să-l găsească. Omul suferă de amnezie și, de acolo, poveste se derulează înapoi, spre cauzele situației lui.

Citește restul articolului →

Azi vă invit să aflăm una dintre cele mai incredibile povești reale ale ultimilor ani: aterizarea pe râul Hudson a unui avion cu pasageri și supraviețuirea tuturor. Totul s-ar fi transformat într-o tragedie dacă pilotul (interpretat de Tom Hanks) n-ar fi avut instinctul de a alege această soluție atunci când, nevoit să se întoarcă pe aeroport din cauza cedării motoarelor, a simțit că nu are suficient timp.  Și chiar dacă toată lumea îl consideră un erou, proprietarii companiei aviatice, firma de asigurări și comisiile de investigații nu sunt dispuse să-l lase să scape atât de ieftin. Interesant modul subtil în care ni se sugerează că însuși pilotul are, pentru un moment, îndoieli privind justețea deciziei sale. PS. Citiți mai multe despre el, e un om fascinant, care nu a avut doar un moment norocos în viața lui.

Citește restul articolului →