Vă invit azi la un film biografic despre o pictoriță despre care sunt aproape sigur că n-ați auzit. Dar important nu e numele, ci viața pe care a trăit-o. Pentru că, dincolo de considerațiile estetice asupra picturilor ei, mult mai interesante pentru scenariul unei astfel de pelicule sunt dificultățile pe care a fost nevoită să le depășească pentru a ajunge la gloria meritată. Obstacole din afara și dinlăuntrul ei. E vorba despre Margaret Keane, care a cunoscut celebritatea în anii 50-60 (cel puțin în America) pentru maniera extrem de personală în care reflecta pe pânză oamenii din jur, în special copiii. Naivă și cu o personalitate nu tocmai puternică, Margaret voia doar să picteze. A constatat, însă, că nu e suficient. Amy Adams a primit Globul de Aur pentru interpretarea rolului principal. În timp ce Christoph Waltz se face iar remarcat în aproape fiecare scenă în care apare.

Citește restul articolului →

Se spune că există o legătură specială între tați și fiice. Chiar mai puternică decât cea dintre mame și băieții lor. Asta încearcă și filmul de astăzi să demonstreze. Cu o poveste tristă, despre cum traumele copilăriei pot afecta relațiile avute la maturitate. Un scriitor, laureat al premiului Pulitzer, încearcă să se descurce în ipostaza de tată singur. Poate n-ar fi chiar așa de greu dacă n-ar suferi de afecțiuni neurologice. Ani mai târziu, fata lui se străduie să scape de frica profundă care i-a sabotat toate relațiile. Russell Crowe face un rol bun, ușor diferit de cele cu care ne-a obișnuit. Scenariul are câteva părți mai nefinisate, dar, per total, filmul reușește să emoționeze.

Citește restul articolului →

Vă propun pentru azi o dramă motivațională, inspirată din fapte reale. Adică una pe gustul meu. În 1935, când lumea se pregătea de război, iar America se confrunta cu vechea problemă a segregării rasiale, un profesor de la un Colegiu de negri din Texas și-a propus să-și învețe studenții să lupte… cu ajutorul ideilor și al cuvintelor. Adică, a organizat un club de debate. Desigur, filmul nu este despre tehnica discursului sau despre oratorie, ci despre oameni, istorie și societate. Pentru prima dată, membrii de culoare ai unui astfel de club ajung să se confrunte cu cei mai tari, cei de la Harvard! Drumul până acolo și întâlnirea le vor schimba viețile pentru totdeauna. Și multor oameni din jurul lor. Este al doilea film regizat de Denzel Washington. Pelicula a fost nominalizată la Globurile de Aur.
Citește restul articolului →

N-am reușit să înțeleg niciodată de ce corpul e capabil să se reproducă înainte ca mintea să fie în stare să gestioneze cu responsabilitate urmările. Cred că e una dintre cele mai mari probleme cu care s-a confruntat specia noastră. Personajul principal al filmului de azi e un băiat de 14 ani care a crescut fără tată. Și care devine, la rândul lui, tată, deși nu reușește să înțeleagă semnificația acestui lucru. Deși vrea să pară mai matur, e doar un copil care tânjește după părintele său, iar propriul bebeluș nu e decât o ”chestie” secundară, scâncitoare. De care, din fericire, are grijă maică-sa. Brusc, viața lui o ia razna. Iar el pleacă îmntr-o călătorie din care va învăța multe lucruri, inclusiv responsabilitatea față de cel pe care l-ai adus pe lume fără să-l întrebi.
Citește restul articolului →

Sunteți claustrofobi? Atunci s-ar putea să aveți oareșce probleme să-l însoțiți pe Jude Law în aventura sa cu submarinul în Marea Neagră, în căutarea unei comori. E un thriller de acțiune, cu accentul pus pe transformările psihologice pe care le suferă o mână de bărbați închiși într-o carcasă de metal, la multți metri sub suprafața apei. Evident, totul are legătură cu averea fenomenală pe care ar câștiga-o dacă ar duce călătoria la capăt. Din păcate, tocmai acest lucru le stă în cale. Nu e un film cu cine știe ce profunzimi și nuanțe, dar un interesant studiu al caracterului uman supus unor condiții extreme.
Citește restul articolului →

Sper că toată lumea a auzit de Stephen Hawking. Mulți îl consideră una dintre cele mai strălucitoare minți contemporane ale omenirii (dacă nu cumva cea mai). Deși puțini l-au citit și mai puțini au și înțeles ceva. În afară de cele câteva citate populare apărute pe net. Oricum, omul merita un film. Pentru că, așa cum s-a văzut, viața i-a fost până acum cel puțin la fel de interesantă ca și rezultatele științifice.  La 21 de ani, când a primit cumplitul diagnostic, nimeni nu-i dădea mai mult de doi ani de viață. Se pare că iubirea a fost cea care l-a făcut să-și mobilizeze toate resursele pentru a compensa deteriorarea ireversibilă a corpului. Vă propun, așadar, povestea vieții acestui fizician considerat genial. Eddie Redmayne a meritat pe deplin Oscarul!
Citește restul articolului →