Am văzut destul de multe filme de groază la viața mea. Nu m-au impresionat prea multe. Adică, în afară de momentele în care  tresar la un sunet puternic sau la o mișcare bruscă în cadru, nu și-au justificat numele. Și nu mă pasionează peliculele cu asasini psihopați sau cu monștri mai mult sau mai puțin extratereștri. Nu mă ”îngrozește” sângele care țâșnește ca o arteziană, sau agățatul în cârlige a fecioarelor speriate. Îmi plac filmele în care tensiunea se construiește cinematografic, în care nu ți se dezvăluie întruchiparea răului, ci îi vezi doar manifestările. Și trăiești fricile prin simțurile personajelor. A fost cazul lui The Blair Witch Project. Și al peliculei de azi. Ambele au făcut istorie și au devenit sursă de inspirație pentru alți zeci de scenariști și regizori. Doar că cea de azi a marcat și un record: cel mai rentabil film din istroie. A costat aproximativ 15.000 de dolari. Și a încasat 193 de milioane!
Citește restul articolului →

N-am crezut că pot râde la un film despre un criminal profesionist. Care, după mulți și glorioși ani de carieră, schimbă foaia și începe să-i omoare pe cei care vor să-l angajeze. Așa, brusc, îl apucă mmoralitatea. Taman la timp să întâlnească femeia vieții lui. De care se îndrăgostește. Și cu care decide să fie sincer încă de la început. Doar că ea crede că el glumește, când îi spune că, de exemplu, a întârziat pentru c-a trebuit să omoare un individ în parcare. Evident că lucruile se complică, iar cei doi trec prin multe aventuri, marcate de multe împușcături și mult sânge. Un film fără mari pretenții filosofice sau artistice, dar taam bun pentru o seară în crae să de distrezi cu prietenii.
Citește restul articolului →

Este primul film despre ”dascălul care schimbă viețile elevilor” pe care l-am văzut. Și mi-a plăcut din prima. Eram ceva mai tânăr decât adolescenții din film, dar visam să am astfel de profesori. Sigur, școala mea nu semăna cu cea la care personajul principal se refugiază, în așteptarea idealei slujbe de inginer. El, tânăr intelectual negru, se vede ajuns în fața unei clase pline cu fii de muncitori albi dintr-o suburbie a Londrei. care n-aveau nici cea mai mică intenție să învețe sau să fie disciplinați. Desigur, față de ce se întâmplă acum în școli, situațiile de atunci par de-a dreptul benigne, iar ”derapajele” chiar nevinovate. Asta nu înseamnă că nu poți rezona cu ceea ce se-ntâmplă, că nu te poți emoționa și nu te poți bucura de modul în care profesorul reușește să depășească toate barierele dintre el și elevi.
Citește restul articolului →

Filmul de azi nu are, la prima vedere, nimic deosebit. Povestea pare, dimpotrivă, asamblată de scenariști profesioniști, pentru a ilustra cât mai bine una din temele preferate ale Hollywoodului: omul care, deși provine dintr-un mediu neprielnic și e nevoit să se confrunte cu dificultăți uriașe, nu se pierde ci, dimpotrivă, reușește în viață mult mia bine decât alții care s-au născut în puf. Găsim aici aproape tot ceea ce putem considera șablon într-o astfel de poveste: tânărul negru orfan, ajuns la 25 de ani plin de resentimente și frustrări, violent și nechibzuit. Psihologul înțelegător, care reușește să-l facă să se deschidă, deși el nsuși, pe plan personal, nu stă tocmai bine. Fata care-l iubește pentru ceea ce vede în spatele aparențelor. Singura problemă cu ce-am scris mai sus e că totul… s-a-ntâmplat în realitate. Pentru că e un film autobiografic al scenaristului peliculei. Și a beneficiat de prima reușită a lui Denzel Washington ca regizor.
Citește restul articolului →

Mai rar mi s-a-ntâmplat ca un film, fie el și de aventuri, să mă țină în tensiune de la început până la sfârșit. Și să nu simt deloc trecerea timpului. Și să-mi doresc să fiu alături de personajele principale, deși știu că mi-ar fi o frică înfiorătoare. Și aș muri după prima încercare prin care ei trec fără probleme. Așa mi s-a-ntâmplat la pelicula pe care v-o propun azi. Care este, de fapt, nu un remake, ci un reboot al unei serii de filme din anii 80, ce-l aveau ca actor principal pe Mel Gibson. Surprinzător a fost că eu nu m-am putut uita niciodată la originale, mi s-au părut halucinante și absurde. În schimb, la acesta m-am uitat aproape fascinat, pentru că totul a fost la un nivel incredibil: regia, imaginea, decoruruile și, desigur, jocul protagoniștilor. Unui Tom Hardy excelent, ca de obicei, îi dau replica Charlize Theron dar, mai ales, mai tânărul Nicholas Hoult. 6 Oscaruri au răsplătit munca realizatorilor. Citește restul articolului →

Unele filme britanice au o limpezime aparte, o concretețe a simplității cinematografie, ca o apă curată de mare, pe fundul căreia poți vedea cu ușurință peștii și pietrele. Fără a fi exagerate, trăirile personajelor sunt aproape palpabile. Din câteva cadre și cuvinte se construiesc backgrounduri ale celor implicați, în timp ce relațiile lor, oricât de complexe ar fi, par ușor de descifrat datorită empatiei. Pe scurt, un bărbat marcat de o tragedie prin care a trecut familia sa cu mulți ani în urmă, decide să-și testeze limitele, în speranța că se va regăsi în timpul acestei încercări. Și va redescoperi drumul spre ceilalți. În rolul principal un actor cu un farmec aparte, cu un amestec rar de blândețe și duritate, Peter Mullan. Citește restul articolului →