O dramă ambientată în Carolina de sud a anilor ’60, adică în plină epocă a segregării rasiale. O fată cu un trecut tragic şi singuratic şi un prezent marcat de relaţia dificilă cu tatăl său, găseşte iubire lângă o familie de apicultori. Surorile Boatwright (independente şi extravagante) îi arată că viaţa poate fi şi altfel decât o cunoscuse până atunci. Dakota Fanning, aşa cum o ştim, pregătindu-se să devină o mare actriţă.
Category Archives: filme
Seară de film
E timpul pentru ceva mai uşor. O comedie bufă, care nu pune accentul pe replici subtile, ci pe jocul celor doi protagonişti. Robert Downey Jr, care s-a reinventat şi a devenit un actor de clasa A, şi Zach Galifianakis, mototolul bine intenţionat, fac o echipă reuşită. Un film plăcut, cu o uşoară latură sentimentală.
Seară de film
Un actor (bun), un spaţiu strâmt, un telefon, întuneric. Tensiune cât cuprinde, scenariu bine închegat. Puţine întrebări, dar şi mai puţine răspunsuri date de film, responsabilitatea e a privitorului. Pe scurt, un thriller reusit. Si un Ryan Reynolds care arată că poate juca şi altceva decât personaje de benzi desenate sau tineri iubiţei în comedii romantice.
Seară de film
Un film australian despre relaţiile între părinţi şi copiii, despre furtunile interioare ale celor care au dat naştere şi despre încercările de a găsi drumul în labirint ale celor care s-au născut. O poveste despre nevoia reciprocă, despre singurătăţi şi responsabilităţi. Regizoarea a încercat o cale de mijloc între cinematografia americană şi cea britanică. Rezultatul este dur, sfâşietor, uneori bolovănos, dar profund uman. Sigur nerecomandat celor care vor să se relaxeze.
mi-a plăcut, vi-l recomand…
Un film nerecomandat tuturor. Cei mai slabi de înger, care nu suportă tensiunea, să îl evite. Dar, mai ales, nu e pentru cei neobişnuiţi să observe detalii. Ei n-o să înţeleagă mare lucru din el. Sigur, o să-mi spuneţi că nu contează ce-a vrut să spună autoru’, ci ce pricepe spectatoru’… Totuşi, în acest caz, ideea e cea mai importantă.
Seară de film
Un film trist, dar care lasă o senzaţie plăcută că mai există oameni. O poveste despre sacrificiu, despre înţelegere şi minciună. Despre fundamentalism creştin şi ateism. Dar, mai ales, despre ce înseamnă a iubi cu adevărat şi nu condiţionat de o dogmă religioasă. Să spunem că partea artistică n-ar fi meritat o notă atât de mare, dar subiectul suplineşte uşoarele minusuri ale regiei.
