ca ţiganu’ cu cortu’

Ştiu o vorbă de demult, de la mama, care mă apostrofa când n-aveam stare să mă uit la televizor şi mă tot mutam de pe canapea pe fotoliu, jos pe covor şi înapoi pe canapea. Îmi spunea că mă tot trambalez “ca ţiganu’ cu cortu'”. Sigur că şi ea o auzise, cel mai probabil, de la bunica, pe vremea căreia ţiganii încă se mai plimbau cu cortul, înainte de a avea grijă comunismul să-i integreze în comunităţile locale. Acum şi-au reluat obiceiul, doar că se-ntâmplă la Roma, Milano, Madrid sau Paris, deci e treaba străinilor să-şi îmbogăţească folclorul.

Asta mi-a venit în minte citind lista cu traseiştii. Şi, ca să nu fiţi induşi în eroare, nu e vorba despre echivalentul masculin al fetiţelor care stau de-a lungul unei şosele, aşteptând  cu nerăbdare ca un tirist excitat să le facă un tur al cabinei. Deşi, dacă stau să mă gândesc mai bine… ceva asemănări văd eu…

Oricum, în acest caz, vorbim de cei care s-au tot mutat cu carnetul de la un partid la altul, în funcţie, desigur, de considerente morale, etice şi spirituale. Adică, spre deosebire de ţigani, egoişti, care caută în permanenţă un teren mai bun pentru campat, mai curat, cu apă mai pură, mai la fereală de stihii şi mai aproape de zone pline de impresionabili sau naivi cu punga groasă, parlamentarul român vizează mereu găsirea acelui loc din care să poată face mai bine ţării. După ce precedentul s-a dovedit prea restrictiv sau prea plin cu oameni care nu-i împărtăşesc idealurile, viziunea despre altruism şi sacrificiu pentru naţiune. Or, după cum ştim, acestea nu au legătură cu doctrinele politice, cu curente, nici măcar cu partide sau alianţe. De aceea, trecerea dintr-o barcă într-alta nu este, de fapt, manifestarea fugii de pericolul scufundării sau a dorinţei ignobile de parvenire, ci a nevoii profunde de a da la rame la o altă ambarcaţiune, mai mare şi mai puternică, pentru a trage această ţărişoară din apele tulburi în care nu se ştie cine a eşuat-o.

De aceea, folosirea termenului alternativ de “trădători” este incorectă, respectivii netrădând nimic, dimpotrivă, făcând sacrificii umane şi materiale pentru a se păstra fideli poporului român şi idealurilor sale de veacuri, pentru propăşirea naţiei şi ridicarea ei pe cel mai înalte culmi… Ura! Mai mult, în buna tradiţie dâmboviţeană, majoritatea traseelor se închid unde au început, pentru că roata e rotundă, cum ştie şi-un copil de 3 ani, aşa că barca părăsită ajunge şalupă, iar întoarcerea la bordul ei este nu numai firească, ci şi necesară, pupat toţi Piaţa Independenţii!

Dar să vedem câteva cifre şi nume, puse cap la cap de colegii de la adevărul.ro. De la alegerile generale din 2008 şi până azi, 97 din cei 471 de parlamentari aleşi (20%) au schimbat cel puţin o dată partidul. Şi mai avem o lună până la scrutinul din decembrie, aşa că numărul lor s-ar putea dubla. Prima migraţie masivă a primit undă verde de la Cotroceni, în 2009. Tot de acolo a răzbătut mirosul ciolanului afumat până la cei care au abandonat tabăra învinşilor în favoarea celei ţinută pe steroizi de proaspătul reales preşedinte. Aşa s-a reuşit construirea unei majorităţi care a asigurat 2 ani şi un pic spatele regimului Băsescu-Boc-Udrea. Dar, cum spuneam, roata e… da, ştiu că ştiţi,… rotundă, aşa că, la începutul lui 2012, opoziţia a început să facă muşchi şi, chiar dacă n-avea încă ciolan, putea vântura deja poze cu acesta doritorilor de viaţă lungă şi îmbelşugată în Parlament şi-n alte instituţii aducătoare de beneficii. Tuturor românilor, desigur! Trendul s-a inversat, oamenii au început să revină la prima (sau, în unele cazuri a doua sau a treia) iubire. Dinitr-o dată, valorile populare, foste social democrate, se dovedeau dăunătoare pentru starea de fericire a poporului, în timp ce social-liberalismul căpăta o aură de salvator al ţării, proces de la care conştiinţa nu le permitea unora să absenteze.

Iată şi un top al celor mai traseişti aleşi ai naţiunii, cei care nu reuşesc să găsească recipientul potrivit pentru bogăţia lor interioară:

Florentin Gust PSD – PC – Indep. – PDL – PSD
Cătălin Cherecheş PSD – UNPR – PNL – Indep. – PNL
Tudor Ciuhodaru PSD – Indep. – PC – UNPR
Marin Bobeş PSD – UNPR – PDL – PSD
Liviu Câmpanu PNL – UNPR – PNL – UNPR
Vasile Ion PSD – PC – UNPR – PSD
Viorel Balcan PSD – PDL – PNL
Gheorghe Coroamă PNL – PDL – PSD
Nicolae Stan PDL – UNPR – PSD
Gabriel Tiţa Nicolescu PSD – UNPR – PDL

Deşi USL-ul a promis că va face ceva pentru a stopa fenomenul (asta înainte, desigur, de a beneficia de pe urma lui în preluarea puterii), acum se face că plouă, pe motiv că nu i-ar da voie CCR-ul. N-a explicat nimeni de ce e posibilă pierderea mandatului de către un primar (ales tot prin vot direct, de cetăţeni) dacă demisionează dintr-un partid, dar e imposibilă pentru parlamentari.

Aşa că, cel mai probabil, traseismul va rămâne o realitate a politicii dâmboviţene mult timp de acum înainte. Prin urmare, pentru reglementarea lui prin crearea unui cadru civilizat de desfăşurare, propun organizarea bianuală, pe modelul fotbalului, a câte unui târg de parlamentari, la care să vină cei dornici să se transfere şi cei care au nevoie de ei. Achiziţiile se vor face prin licitaţie cu strigare, transparent şi impozabil, desigur! Să vezi atunci ce de bine s-ar putea face prin ţară cu banii strânşi!

***

Dacă ţi-a plăcut ce-ai citit, poate ar merita să împărtăşeşti asta şi cu prietenii tăi de pe facebook, twitter sau alte reţele de socializare. E suficient să dai share, folosind unul din butoanele de mai jos :)

***

Dacă vrei, poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).