Bananele-s de vină!

Părinții care eșuează în creșterea copilului sunt de două feluri: cei care-și asumă (și încearcă să mai repare ce se mai poate) și cei care găsesc vinovați. Alți vinovați, desigur. Școala, anturajul, televiziunea, internetul, sistemul, politicienii, comunismul, astrele. Inutil de spus, pentru că se observă cu ochiul liber privind la halul în care a ajuns societatea românească, cei din categoria a doua sunt majoritari.

De aceea, orice referire critică publică la adresa incapacității lor de a-și duce la bun sfârșit rolul pe care și l-au asumat atunci când au decis să nu mai facă sex doar din plăcere, riscă să trezească reacții adverse extrem de virulente. Cei care îndrăznesc sunt ”pudibonzi, ipocriți sau, desigur, n-au copii, deci nu știu ce greu se cresc”.

Era de așteptat ca scenele grotești de la un bal al bobocilor din Cluj, în care fetițe de 14 ani mănâncă și sug banane așezate între picioarele unor băieți de vârsta lor, să împartă iar societatea în două. Evident, mai toată lumea s-a repezit întâi la profesorii care, teoretic, ar fi trebuit să supravegheze minorii la un astfel de bairam. Mai ales că e la modă să dăm vina pe ”sistem”, ca și când acesta ar fi fost construit de extratereștrii de pe planeta roșie. Până când, ce să vezi, s-a aflat că școala respectivă n-a organizat niciun bal, inițiativa aparținând exclusiv părinților. Spectatorii comentatori de pe net s-au scindat: cei care se simt cu musca pe căciulă, au început cu ”ce mare chestie s-a-ntâmplat? O glumă de adolescenți! Să nu fim pudibonzi, toți am făcut așa ceva! Adolescenții sunt mașini de făcut tâmpenii. Nu pot fi supravegheați 24/24, e normal să vrea să imite ce-au văzut pe net etc.”
Ceilalți, părinți la rândul lor sau nu, arată cu degetul spre cei care ar fi trebuit să asigure acestor copii bruma de educație care să-i împiedice să facă așa ceva. Minimul de valori și de decență care ghidează comportamentul unor tineri în societate sau în privat.

Printre ei mă număr și eu, deși, recunosc spășit, nu am copii și habar n-am cât de greu se cresc. Chiar și așa, mă trezesc aproape zilnic întrebându-mă ce aș fi făcut eu pentru ca băiatul sau fata mea să nu o ia pe arătură. Dacă aș fi fost capabil să le insuflu valorile în care cred, permițându-le, în același timp, să-și dezvolte personalitatea și să-și descopere singuri limitele. Cât timp i-aș fi lăsat să se dea singuri cu capul de pragul de sus, înainte de a interveni. Știu sigur, însă, că nu mi-ar fi dat prin cap să le spun ”vezi că nu e normal să simulezi în public sexul oral, fie că ești fată, fie că ești băiat”. Nici mamei mele nu i-a dat prin cap, dar sigur cei 7 ani ai mei de-acasă erau suficienți să mă oprească de la a mă da în specatcol în halul ăsta.

Să nu se-nțeleagă că îi consider principali vinovați pe copii. Dimpotrivă, la cum gândesc și se comportă ”maturii” patriei, mulți dintre ei părinți și, nu-i așa, ”modele” pentru odraslele lor, aș spune că e îmbucurător că aceștia din urmă au folosit, totuși, banane.