oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (15)

Există părinţi şi “părinţi”. Unii s-ar arunca şi-n foc pentru copiii lor, alţi i-ar arunca pe aceştia pe străzi ca să cerşească. Unii ar sta cât mai mult cu ei, alţii ar recompensa cu bani absenţa. Unii i-ar asculta, alţii s-ar face ascultaţi. Unii i-ar bate, alţii s-ar bate cu tot universul pentru ei. În sfârşit, aţi prins ideea :) Aşa cum spuneam şi aici, jurnalele informative sunt pline de ştiri despre copii maltrataţi sau ignoraţi, mutaţi ca nişte mobile de colo-colo de “părinţi” egoişti şi iresponsabili. Aşa că eu vreau să compensez, şi vă voi vorbi astăzi despre un tată adevărat. Care trăieşte în îndepărtata Chină, alături de băieţelul lui Xiao Qiang, de 12 ani.

Ce-i aşa special cu cei doi, de le-am dedicat o postare pe blog? Ei bine, bărbatul, Yu Xugang, se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 5, pregăteşte mâncarea pentru toată ziua, după care îl pune pe fiul său într-un coş, îl ia în spate şi pleacă să străbată cei peste 7 kilometri până la şcoala acestuia. Xiao suferă de o boală care i-a deformat picioarele şi, parţial, mâinile. El are doar 90 de centimetri înălţime. Aşa că nu poate merge şi singura cale de a ajunge la şcoală e aceasta.

După ce îl lasă acolo, bărbatul se întoarce acasă, pentru a munci. După care, după-amiaza, se duce şi-şi ia copilul. În fiecare zi bate pe jos aproape 30 de kilometri. Şi asta, doar pentru a da o şansă băiatului său. Despre care spune că “ştiu că are probleme fizice, dar mintea lui e în regulă.” De altfel, Xiao e cel mai bun din clasa sa la învăţătură şi Yu speră ca acesta să poată urma o facultate. Deşi autorităţile s-au oferit să-l interneze pe băiat într-un centru special, tatăl nici n-a vrut să audă.

Pentru toate astea, Yu Xugang, mă ridic în picioare în faţa ta!

PS. Click pe poze (© Central European News) pentru a le vedea mai mari.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Dvs. ce ati facut concret ca hoaţa de lalele să poată trăi mai bine? Şi cei ca ea? Aud?

      1. In primul rand, cine esti tu sa-ti permiti sa ma iei la rost? Sau crezi ca statutul de anonim iti da acest drept?
        In al doilea rand, eu n-am furat. Si, daca nici becali nu fura si daca nici alti parveniti nu furau, traia mai bine si hoata. Din pacate, la ea nu e vorba de saracie. Atat timp cat are doi baieti de 18 ani care nu muncesc, inseamna ca e vorba de altceva.
        In al treilea rand… inainte de a da buzna, cauta de te documenteaza. Si poate afli si ce-am facut eu.

    2. Pe lângă devotamentul tatălui, era de subliniat aici şi importanţa pe care o acordă acesta învăţăturii…

    3. Bun Exemplu atata timp cat la noi in tara exista parinti care locuiesc la 20 m de scoala si nu trec odata pe la scoala sa se intereseze ce mai fac odraslele, daca se descurca sau nu. In schimb ii critica pe profesori ca nu-si dau interesul si ca au ceva cu copii lor. De astfel de exemple avem nevoie sa fie promovate.