vreau şi eu aşa ceva în România!

Ne tot plângem, noi românii, de nesimţiţi, parveniţi, mârlani, tupeişti. Dăm de ei peste tot şi, de cele mai multe ori, suntem neputincioşi în faţa lor. Şi nu numai noi, oamenii de rând, pe care legea ne opreşte să ne facem dreptatea cu mâinile noastre (şi nici n-ar fi un lucru înţelept, de cele mai multe ori). Dar şi cei chemaţi să ne apere pe noi de giboni. De fapt, una dintre problemele majore ale României este lipsa de autoritate a celor angajaţi s-o exercite. Aceia care nu sunt corupţi sau coruptibili, sunt legaţi la mâini de o legislaţie deficitară, tributară sechelelor pe care supravieţuirea într-un stat dictatorial şi represiv le-a lăsat multora dintre contemporani.

Vă invit să vă uitaţi la acest filmuleţ. Acţiunea se petrece într-un oraş american. Protagonişti sunt un fiu de bogătaş (o beizadea, cum i-am spune noi pe-aici) şi un poliţist de la rutieră.

Ei bine, vreau şi eu aşa ceva în România! Vreau şi eu ca poliţiştii noştri să acţioneze astfel împotriva nesimţiţilor care se cred stăpâni pe univers. Da, ştiu, în buna tradiţie mioritică, o legislaţie mai aspră, care ar da puteri sporite forţelor de ordine, va fi o invitaţie pentru unii reprezentanţi ai acestora să facă abuzuri. Ei bine, ca şi în America, e treaba justiţiei să le oprească şi să le pedepsească. Dar trebuie început de undeva. Şi eu zic să pornim de la necesitatea de a curăţa puţin societatea de tupeul unora dintre membrii ei!