vorbim prea mult despre atât de puţin

Vorbim atât, că mulţi au senzaţia că şi comunică. E tare bun vorbitul ăsta, despre orice. Ne trece viaţa şi noi habar n-avem. Dar suntem bine vorbiţi şi murim împăcaţi că am dezbătut atâtea nimicuri încât ceva, ceva din universul ăsta tot om fi-nţeles noi. Şi dacă nu, măcar i-am ameţit pe ceilalţi. La specia noastră vorbitul s-a transformat într-o metodă de marcare a teritoriului. Nimic nu impune mai lesne limite ca vorbitul.

Eu, tu, noi, voi, aici, acolo, jos, sus, al meu, al tău, tot al meu, ba nu. E clar? Punem ordine în haosul ăsta, aşezăm totul nostru meschin şi inutil la locul lui, ca să ne putem bucura în tihnă de el.

Dar despre oameni, fraţilor, când mai vorbim? Despre oameni dezbrăcaţi de Armani sau de zdrenţe, daţi jos din căruţe sau din Jeep-uri, despre oameni, pur şi simplu. Despre ei atunci când visează, când gândesc, când iubesc, când suferă pentru că lumea e mai urâtă şi din cauza lor, când se simt mândri că sunt oameni, când uită că sunt mamifere, când zâmbesc unui străin, când plâng pe umărul lui, când cântă, când ascultă. Despre cei care recunosc o floare atunci când citesc despre ea. Despre oamenii aceia, eroi ai fiecărei zi, supravieţuitorii drepţi ai unei vieţi petrecute într-o lume prea strâmbă. Despre cei care-şi trezesc prietenii ca să vadă răsăritul. Despre ce simt ei când sunt minţiţi, când sunt trădaţi, când sunt… Despre de ce nu sunt ce-ar putea fi. Despre oamenii pe lângă care trecem pe străzi cenuşii fără să-i privim în ochi. Despre oamenii de care habar n-avem că există, despre cei care şi-au adus aminte de cuvinte, de culori, de sunete, de idei. Oamenii aceia simpli ca universul.

Categorii: anacronic
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to dorin Cancel reply


    1. actual chiar si azi la un an de la publicare ! eu pot vorbii despre oameni , ma bucur de izbandele lor si ma intristez de problemele pe care le au, daca pot ajut ,daca nu mai bine tac , ca si cuvintele dor uneori ,sau stau in banca mea sa nu agravez ceea ce e deja grav , oamenii sunt buni , sunt frumosi dar mai gresesc uneori drama lor e ca persevereaza in gresala .