urăsc trădarea şi-i detest pe trădători

PSD se aliază oficial cu UNPR. Adică trădatul îşi dă mâna cu trădătorul, pupat Piaţa Independenţei, trăiască România! Pentru interesul naţional merită făcut orice! Chiar şi călcate în picioare valori care stau, sau ar trebui să stea, la baza nu numai a oricărei fiinţe umane ci şi a oricărei societăţi construite de aceasta. Înţelepciunea unor indivizi sau a unor popoare a sintetizat anormalitatea în multe formule: “Scopul scuză mijloacele!”, “Se îndoaie încotro bate vântul!”, “Fă-te frate cu dracu’ până treci puntea!” sau “Să lingi acolo unde ai scuipat (sau invers)!”, dar prea puţini au găsit o alternativă la ea, în momente de mari răscruci. Istoria umanităţii şi a românilor e plină de trădări şi prea puţine dintre acestea au vizat sau servit cu adevărat altceva decât binele personal al trădătorilor.

Sigur, fără uneperişti ar fi fost mai greu de dat jos guvernul Ungureanu şi suspendat Băsescu. Dar o astfel de “victorie” poartă-ntrânsa germenii viitoarei înfrângeri. Pentru că, refuzând să interzică traseismul politic, fiecare putere din România nu face decât să hrănească nu doar stabilitatea vremelnică dată de o mână de oameni controlabili prin interesele lor mărunte, ci şi dependenţa de aceasta.

Şi cine are nevoie de trădători ca să reuşească, nu face decât să-i legitimizeze şi să le demonstreze, lor şi altora, că mijloacele folosite de aceştia pentru a rămâne mereu deasupra apei sunt acceptabile, ba chiar justificabile de cei care beneficiază de pe urma lor. Pentru mine, cei care se folosesc de trădători sunt mai vinovaţi decât trădătorii înşişi. Pentru că, dacă cei din urmă nu fac decât să răspundă unei cereri, oricât de neonorabilă ar fi aceasta, primii le arată şi altora, aflaţi la vârsta autodefinirii ca oameni, că o coloană vertebrală cât mai moale va fi mereu căutată şi utilă, asigurându-i purtătorului viaţă bună şi îmbelşugată.

Abdicarea de la valori şi înlocuirea binomului bine-rău (oricât de subiectiv ar fi alcăturirea lui) cu cel productiv-contraproductiv riscă să consolideze şi mai mult mentalitatea unei mari părţi a românilor, şi nu de ieri de azi, care statuează că, în viaţă, interesu’ poartă fesu, chiar dacă deţinătorul lui e în fundul gol!

PS. Cezar e cel care a spus “Iubesc trădarea, dar urăsc pe trădători”. Poate că dacă iubea mai puţin trădarea şi-i împuţina pe trădători, nu murea înjunghiat!

PPS. De câte ori va trebui să trecem prin asta?

***
Daca ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to dorin Cancel reply


    1. Si pe mine m-a intrigat “alierea” dar , intelepciunea populara pe care ai ciat-o mai sus are argumentele dobndita in urma experientei si observarii fenomenelor in timp. /no coment !