unde naiba eşti dusă, Românie?

Măi Românie, am trecut pe la tine, să-ţi urez alea-alea, ştii tu, tot binele din lume, că doar e suficient şi poţi să-l împarţi celor dragi, cu generozitate, din gură. Dar nu dădeai semne c-ai fi fost acasă. Luminile stinse, tăcere deplină, doar beculeţul de deasupra uşii pâlpâia ameţit peste preşul “made in China”, pe care scrie Welcome. Aşa că ţi-am lăsat câteva rânduri, promit să nu folosesc cuvinte complicate, ştiu că ai avut probleme la bac şi n-aş vrea să-ţi distrug self-esteem-ul.

În primul rând am o nelămurire. Când şi cine te-a trepanat, femeie, de simt nevoia toţi să-ţi arate ca la idioţi cum să citeşti mai departe? Cum n-o să-ţi vină să crezi, cum o să râzi cu lacrimi, cum o să te îngrozeşti sau o să te dai cu capul de toţi pereţii când o să vezi ce minunăţie de băşini suportă hârtia, monitorul sau ecranul? Şi când ţi-ai pierdut, muiere, simţul măsurii, de totul trebuie acum să fie incredibil, cutremurător, senzaţional sau şocant, ca să-ţi mai trezească puţin atenţia? N-ai văzut că ţi s-au îngălbenit ochii de atâta privit la televizor, în timp ce părţi din tine sunt agresate, violate, împuşcate, strivite în accidente pe trecerea de pietoni?

Şi-apoi, prin ce gunoaie te jucaşi, de te umpluşi de dive şi vedete ca o capră de râie? Nu mai faci nimic prin casă, nu mai deretici, nu mai găteşti, nu îi mai înveţi pe copii să coloreze, să se joace, să viseze. Când nu stai cu nasu-n lenjeriile altora sau nu comentezi căsătoriile, certurile, divorţurile, vacanţele, ţoalele sau vesela ălora de i-a inventat media, şezi ca tuta în faţa oglinzii, visând să ajungi şi tu subretă despuiată la tv, poate-poate te-o lua şi pe tine vreun fotbalist sau vreun buticar cu burtă şi chelie, să-ţi cumpere mărgele şi silicon de băgat în ţâţe. Ce făceai dacă erai băiat? Dacă nu te năşteai din familie de parveniţi, să fii şi tu beizadea cu bemveu alb şi câţiva morţi pe conştiinţă? Dacă n-ajungeai manelist, fotbalist sau croitor de chiloţi, să învârţi banii, minciunile şi fetele cu lopata, în direct şi-n exclusivitate?

Şi mai spală-te şi tu din când în când, nu doar duş o dată la 4 ani. Stau agăţaţi politicienii de tine, ca chupacabrele de-o vacă. Mă şi mir că mai ai sânge-n tine, să le cari de colo colo căruţele sub coviltirul cărora şi-au ascuns furăciunile. Şi se-nmulţesc, ai dracu, precum ciupercile după ploaie, majoritatea-s otrăvitoare, dar ce contează, ţi s-a obişnuit stomacul dup-atâtea secole. Başca, memoria ţi-e scurtă, uiţi de la mână pân’ la gură, zici că eşti naivă, dar eşti tălâmbă rău, ai crede că ai câteva luni şi bagi în gură tot ce străluceşte,  după care te miri şi te revolţi că nu-ţi put pamperşii a şanel nambăr faiv.

Şi, că tot veni vorba, vara, eşti ruptă-n cur şi începi să miroşi la subţiori, dar îţi faci vânt cu tableta sau îţi pui pe iphone un apps cu ventilatoare. Iarna bei în crâşmă toată ziua, înjurând guvernul şi aşteptând să fii deszăpezită. Nu prea te speli pe dinţi, dar îţi faci vacanţele în Tenerife. Munceşti ca roaba la stăpâni străini, ca să-ţi permiţi un nou bibelou în cavoul de ciment pe care ţi l-ai ridicat în satul părinţilor, să moară vecinii de oftică.

Cu o mână îţi faci cruci din metru-n metru şi cu cealaltă îţi dai coate singură şi te calci în picioare, înghesuindu-te la coadă la tigăi de-a moaca, de parcă ai avea acasă munţi de mâncare pe care n-ai cu ce-i găti. Cu una-ţi dai jos chiloţii în faţa oricui te minte că eşti frumoasă şi c-o să te ia de nevastă şi cu cealaltă strângi de gât capra vecinului, ca s-o poţi vinde măcelarului, să-ţi mai cumperi parfumuri scumpe, să scapi de mirosul de poiată.

Nu ştiu dacă e bine, Românie! Nu e bine, pe cuvânt! Ştiu că ai sufletul bun, dar mai pune şi tu mâna pe o carte, din când în când, poate redescoperi ce înseamnă cuvinte ca decenţă, responsabilitate, merit, corectitudine, curaj, comunitate, educaţie, cultură… Nu te strâmba, femeie, că nu muşcă!

Una peste alta, Românie, îmbătrâneşti urât, curând n-o să mai ştii cine eşti, nu te mai scrie şi nu te mai citeşte nimeni. Până să-ţi dai seama, o să te transformi dintr-o ţară într-o cauză pe facebook. Eu te iubesc, pă ce-am mai sfânt, dară dacă nu-ţi vii în simţiri şi nu te-aduni de pe străzi, la casa ta, s-ar putea ca la anu’ să nu mă mai vezi pe la uşă, încercând să-ţi urez La mulţi ani!

Cu drag, Radu!

Categorii: timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to romica mariana dan Cancel reply


    1. Greu, greu…greu de citit, greu de digerat dar si mai greu de trait vremurile acestea! Chiar mi-am pierdut nadejdea ca ne-am putea reveni. De fapt nimic nu ne ajuta, nici noi insine, nici administratia, nici conjunctura europeana si nici cea mondiala, caci nicaieri nu este liniste si alte natii se confrunta cu probleme de derapaj…totul este o nebunie, nebunie din care noi ne-am facut stil de viata cu o inconstienta incalificabila! De 25 de ani ne distrug si ne autodistrugem faptura nationala, transformandu-ne in niste zombi…

    2. Dureros de trist si de adevarat. O analiza simpla, tragi-comica, dar extrem de realista. Doare-al naibii! Haideti sa facem ceva cu totii. Schimbarea trebuie sa vina de la fiecare om in parte, nu s-o asteptam de la altii. Tu si tu si tu, ce faceti pentru schimbarea in mai bine?

    3. N-am citit de mult ceva atat de “racoritor”….ma incearca un soi de satisfactie amara…deh, mai sunt ca mine , satui de de toate “avantajele” societatilor moderne care mi-au furat incet, incet identitatea si mi-au pus un cip de ultima generatie….sa-i ia dracu’…..da’ si cand mi-oi pune poalele-n cap….(nici nu mai stiu daca am scris corect “mi-oi”)…no pasa nada!

    4. Foarte adevărat ceea ce a-ți scris aici.dar ce mai este de făcut? Totul este dictat din afara.Noi nu mai avem tara! Cu cine vrea D- ul Iohanis sa o ia înapoi?Cu MRU?La ce sa mai mergem la alegeri,când ni se dictează din afara rezultatul? Nu-i asa ca suntem tratati ca niște prosti?Nici nu STI ce sa mai gândești sau nici nu trebuie sa mai gândim ,sa ne facem sânge rău ,sa ne supăram cu rudele ca nu avem aceleași opțiuni politice dacă tot gândesc alții pt noi?