unde dracu’ sunt părinţii?

Peste 80% dintre elevii bucureşteni, între 14 şi 16 ani, au băut alcool! Iar jumătate s-au îmbătat cel puţin o dată! Procentaje seci, rezultate dintr-o cercetare sociologică. Mie mi se par uriaşe, dar, hei, să nu ne impacientăm! Să fim mioritici şi să ne resemnăm. Viaţa-i grea, politicienii hoţi, duşmanii ne poartă pică, aşa că e firesc să dăm pe gât horincă. Şi, cu cât începem mai devreme, cu atât vom fi mai pregătiţi să facem faţă problemelor când vom fi mari. În fond, ca să rezolvi totul cu un pahar cu tărie ai nevoie de puţin antrenament.

Că adolescenţii nu mai citesc, pare să nu mai îngrijoreze pe nimeni. “Viaţa nu e cea din cărţi” se mai găseşte câte un parvenit să explice pe la televizor. În fond nu există nimic în ele ce nu poţi găsi în jocurile de calculator, xbox sau playstation sau pe google. Nu prea te-nvaţă nici cum să faci bani şi nici sex. Adică nu te-nvaţă nimic din ce contează azi şi pentru care merită să trăieşti. Plus că, ignorându-le, rămâi cu o grămadă de timp liber pe cap, taman bun să-l umpli cu “mici” plăceri “nevinovate”, preluate de la cei mari.

26,6% dintre aceiaşi liceeni fumează, mai mult de un sfert dintre ei, zilnic. Media europeană este sensibil mai mică, 19,6%. Deci nu putem da vina pe democraţie. Am crescut într-o casă în care se fuma. N-am avut niciodată curiozitatea să pun în gură o ţigară. Mi s-a părut mereu un obicei atât inutil, cât şi dăunător, nu doar pentru cel care-l are. Când am crescut am văzut că e, de cele mai multe ori, asociat şi cu o doză de nesimţire sau dezinteres pentru cei din jur. Când eram într-a XII-a, cred că fumau maxim 2 colegi de-ai mei. Şi erau cei mai chinuiţi pentru că, la “ceaiuri”, erau nevoiţi să stea singuri pe balcon, dacă voiau să se afume. În timp ce noi toţi ceilalţi dansam sau ne distram înăuntru.

Şi, în sfârşit, dar nu în ultimul rând, 10% recunosc că s-au drogat cel puţin o dată. Evident că numărul celor care nu “recunosc” poate fi chiar mai mare. Da, ştiu, sunt amărâţi şi chinuiţi, trebuie să meargă la şcoala asta inutilă, obligaţi să ţină minte lucruri complicate, cât fac unu plus unu, nu toţi îşi pot schimba iphonul de două ori pe an, ceea ce duce la depresie, motiv legitim de a apela la substanţe care să te facă să te simţi măcar un pic fericit, aşa cum societatea asta  neînţelegătoare nu reuşeşte.

Pentru că ea e de vină, cu mass-media ei care venerează găunoasele “modele de succes” şi “vedetele” gonflabile, cu sistemul ei de învăţământ plin de blazare şi incompetenţă, cu elita politică de toată jena, cu “intelectualii” ei, preocupaţi mai mult de umplerea stomacului decât de ce lasă în urmă, cu impostorii ei cocoţaţi în toate poziţiile, cu lipsa ei de strategii coerente şi de oameni capabili să schimbe lucrurile. Putem da vina pe ea până ne doare gura, dar eu tot am o întrebare: unde dracu’ sunt părinţii? În afară de faptul că nu au avut de dat un test înainte de a căpăta acest statut, ce altă scuză mai au?

* sondajul a fost efectuat pe un eşantion de 2798 de liceeni din capitală, în cadrul programului “Tineri în Europa”. Rezultatele au fost făcute publice de Cosmina Simean, şefa Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti

Categorii: timeless, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to marioara Cancel reply


    1. O mare pacoste in lume sunt banii. Au creat sclavi fara paznici si inchisori. Sclavi creati pe baza sentimentului de mandrie – “eu am mai mult decat tine”. A doua problema e femeia creatoare de avere, care nu mai stie sa implementeze iubirea in copiii ei. Daca va uitati in jur, cele mai mari probleme din familiile pe care le cunoasteti, vor fi ale celor cu mama afacerista. Femeia si-a uitat menirea, de a creste viata daruita de barbat, si de a transmite iubirea, pacifismul, duiosia, bunatatea. Nu sunt copiii nostri mai rai decat altii. In nici un caz. Lucrez intr-o scoala cu 1450 de copii si stiu ce vorbesc. Suntem manipulati (mi-a confirmat si Emil Strainu, generalul) cu toate posibilitatile – media, statistici, studii. Creativitatea romanilor incurca cei 300 de conducatori ai pamantului. Si au de ce sa le fie frica. Se trezesc tinerii. Afla cine sunt. Si au de ce sa le fie frica. Eu asa simt. Spor in toate.

    2. fumez de la 14 ani, cand la strand fiind am ramas fara haine precum Nica din amintiri, deoarece intrand fara bilet, portarul ne-a pitit hainele si dupa stresul determinat de ideea ca o sa traversez Bucurestiul in slip am consimtit cu colegii mei sa fumam cate-o tiagara.
      prima mea betie a avut loc pe la trei ani deoarece in minutele in care parintii au condus musafirii curozitatea asemeni sarpelui biblic ,m-a corupt sa gust ce beau cei mari.
      Acesta e copilaria si adolescenta, mai grav este posibilul acces a tinerilor la droguri.
      Nu este de vina mass-media sau internetul, acestea insa reperezinta un flux major de informatii pentru a carui triere (sortare) nu suntem pregatiti nici noi adultii si nici sistemul de invatamant ramas in secolul trecut.
      O ingrijorare majora insa, este nivelul scazut a constintelor de la terminarea scolii generale, respectiv a liceului si ca deobicei pentru pregatirea minimala parintii sunt obligati sa gaseasca solutii de tip meditatii.
      Asadar avem de-aface cu doua elemente majore: Esecul reformei invatamantului, si criza perpetua in care se alfa Romania, lipsita de orice fel de strategie si implicit orice fel de sistem de valor solid al societatii. Concluzia un tineret debusolat la care nici macar parintii nu stiu cum sa-i indrume in viata.
      Cum sa-i spui unui tanar pregateste ca sa poti parasi tara si sa lucrezi in alta parte ca aici nu ve fi lasat sa te realizezi ????
      Cum sa-i spui ?: daca vrei sa faci o afacere pe cont propriu ai grja nu poti sa rezisti fara : Bacisuri la autoritati, munca la gri, contabilitate dubla si evaziune , asa ca mai bine mergi in Bulgaria si deschdeti firma.
      Ce poti sa oferi unui tanar ca parinte daca ai fost cinstit si corect ? Cumva bani sa faca o scoala mai buna ?? Cumva un mic capital sa inceapa o afacere pe cont propriu ??? Sau numai amaraciunea unor sperante inselate la infinit de cei care ne conduc ???