După tentative repetate şi stupide de a reforma învăţământul, acesta a început să pârâie pe la toate încheieturile şi riscă, foarte curând, să facă implozie. Toate guvernele postdecembriste s-au chinuit să distrugă şcoala comunistă, care scotea olimpici internaţionali pe bandă rulantă şi mulţi absolvenţi, mai modeşti, e adevărat, care ştiau să scrie şi să citească, nu-l confundau pe Marin Preda cu un cântăreţ şi nimereau Milano, şi pe hartă, nu doar coborând dintr-un low-cost care i-a adus la muncă. Prin efortul susţinut şi conjugat al părinţilor, şcolii, mass-mediei şi politicii, s-a reuşit transformarea cărţilor în obiecte de decor, iar a celor mai mulţi absolvenţi de liceu în nişte agramaţi inculţi, dar plini de ifose şi ifoane, pentru care cratima este doar un ornament inutil, de pus pe ici pe colo, fără logică şi sens. Şi care se visează Becali, Mutu, Drăguşanca sau Salam.
A cui e vina? E împărţită, chiar dacă nu în mod egal. Sigur, cei mai culpabili sunt părinţii. Apoi dascălii. Dar scoaterea adolescenţilor din această ecuaţie şi victimizarea lor nu face decât să le dăuneze. La 18 ani nu mai poţi da vina pentru eşecurile tale doar pe şcoală, pe guvern, pe presă. Eu l-am văzut toată adolescenţa pe Ceauşescu la televizor, şi nu mi-am dorit să ajung ca el. Dacă, după 4 ani de liceu, nu eşti în stare să iei notă de trecere la bac, e, în mare parte, vina ta. Dacă din clasa ta măcar unul a promovat examenul, înseamnă că se poate!
Da, societatea e complet dată peste cap. Da, mass-media promovează asiduu non valori. Mulţi impostori ajung în poziţii importante şi dau lecţii. Da, parveniţi analfabeţi se plimbă în (sau se urcă pe) maşini luxoase, au ceasuri de aur şi limbaj format din maxim 100 de cuvinte. Piţipoance uşuratice se plimbă din poala unui fotbalist în a altuia, după care trec pe le vreun manelist sau cocalar, politician, patron de butic sau traficant de orice. Între timp, tabloidele scrise şi video le fac vedete, aşa că-şi pot mări pretenţiile şi tariful. Da, la prima vedere, e mult mai mişto să te visezi unul din ăştia decât să pui burta pe carte. În primul caz vei rămâne, de cele mai multe ori, doar cu visatul. În al doilea, sigur te alegi cu mai mult. Modul în care te raportezi la toate acestea ţine şi de gradul de inteligenţă. La 18 ani ai dreptul de a vota şi de a-ţi întemeia o familie. Două responsabilităţi ceva mai mici decât cea pe care o ai faţă de tine, la început de drum. Dacă nu eşti capabil să ţi-o asumi pe aceasta, cum vei reuşi cu toate cele care vor veni?
Scandalul şpăgii de la un liceu bucureştean n-a făcut decât să scoată puţin la lumină mizeria care colcăie în sistemul nostru de învăţământ, tarele acestui angrenaj în care sunt implicaţi profesori, părinţi, elevi, autorităţi. Dar, ca la români, nu va avea nicio finalitate. Nu se va schimba nimic. Poate doar metodele de a masca jegul, astfel încât să nu mai apară la suprafaţă atât de uşor. Adulţii vor continua să le cumpere odraselor liberă trecere prin şcoală, profesorii, blazaţi, frustraţi sau, pur şi simplu, corupţi, vor lua banii, iar copiii vor fi convinşi că aşa se reuşeşte în viaţă. Că învăţatul e pentru proştii fără bani. Că totul se poate cumpăra, trebuie doar să ai suficienţi euro pentru asta. Şi, pentru aceştia, nu e nevoie de muncă, ci doar de şmecherie şi furtişaguri. Şi, ajunşi părinţi la rândul lor, vor perpetua şi, eventual, rafina, metodele de a-şi împinge urmaşii în faţă.
Din păcate, o acţiune a procurorilor, haotică şi heirupistă, făcută pe genunchi, în stil clasic românesc, reacţiile isterice ale unor părinţi care parcă-şi vedeau copiii deportaţi în Siberia, intervenţia neinspirată şi precipitată a premierului, bălăcăreala politică de după, au trimis în derizoriu ceea ce trebuia să fie o analiză profundă a stării de lucruri din zona aceasta vitală a societăţii noastre. În loc de mult amânata şi necesar purificatoarea dare a cărţilor pe faţă, ne-am înnămolit iar mioritic. Deja, la umbra circului mediatic, lucrurile tind să se transforme într-un teatru absurd. În timp ce directoarea şpăgară recunoaşte că s-au strâns sume importante pentru “motivarea” comisiei de examen, părinţii şi elevii susţin la unison că ei n-au dat niciun ban. După ce că, de 23 de ani, suntem o ţară a corupţiei fără corupţi, acum vom deveni una a şpăgii, pe care, cică, o ia toată lumea, deşi, se pare, n-o dă nimeni!
Vreau sa va spun o poveste despre cum un standard European de certificare, introdus in Romania printr-o franciza educationala, incet dar sigur a cazut in derizoriu.
Inceputul a fost frumos: certificare europeana, centre acreditate, proceduri strict respectate de catre reprezentantii regionali care supervizau examinarile si aveau grija ca totul sa decurga ca la carte. De la inceput au aparut tentativele de a-i corupe pe acesti supervizori pentru a “ajuta” unii candidati, a prelungi timpul de examinare, a permite ca unii mai instruiti sa dea examen in locul celor inscrisi…etc. Daca s-a vazut ca nu merge cu cadouri (inclusiv obiecte din aur), mese imbelsugate si alte atentii, s-a trecut la indicatii (“sa mai rotunjim colturile mesei” a zis mai-marele acestei francize) apoi la intimidare (“daca vreau, trec peste voi si va desfiintez” a zis un director de institutie ce detinea un centru de testare). Dupa cativa ani, examinarile au inceput sa se sustina fara acei supervizori (care, culmea, respectau procedurile pentru a mentine standardul, ca doar examinarile trebuiau sa se desfasoare identic, in Romania sau in orice alta tara din lume). Acum examinarile se sustin on-line, nimeni nu stie daca la computer se afla candidatul sau un inlocuitor, certificatele sunt obtinute cum-necum, de toti cei care sunt obligati sa le detina, franciza merge mai departe, francizorul e multumit ca-si primeste banii pe acreditarea anuala, francizatul e si el multumit de profit si stiinta…plange pe la colturi si pe forumuri. Certificatele care le atesta detinatorilor un anumit nivel de cunostinte, au devenit intr-o anumita proportie, niste cartoane bune la CV.
Concluzia e ca mentalitatea generala e : incerc “sa ma descurc” prin toate mijloacele si daca nu merge si nu merge, ma apuc de invatat. Asta daca nu cumva reusesc sa-l inlocuiesc pe examinator cu altul coruptibil.
Credeti ca ne mai facem bine vreodata?
Parintii care dau mita ,ca si profesorii care primesc si fac acest aranjament prin intermediul copiilor de a caror educatie sunt responsabili consider ca sunt adevarati “”criminali”” din punct de vedere educational.Ce trebuie sa invete copii? Ca trebuie sa fie hoti? Luarea uneii note mari sau promovarea unui examen prin mituire, in afara faptului ca nu-l ajuta pe tanar cu nimic, reprezinta o hotie in toata regula.Profesorii care se preteaza la asa ceva trebuie eliminati din actul educational, iar parintii inconstienti trimisi in institutii de reeducare.
O analiza pertinenta.Din pacate d-le Herjeu,nu ati amintit nimic de cei care promoveaza zi si noapte mediocritatile,scursurile societati,prezentandu-le ca exemple de urmat,as numi aici “media si in mod special televiziunea”.E usor a constata si a da sfaturi, e greu insa sa realizezi ceva concret,cand toate iti sunt impotriva.
Se pare ca ai citit in diagonala sau vorbesti cu rea credinta, daca n-ai vazut referirea mea la rolul mass-mediei.
Am aproape 70 de ani si vreau sa va amintesc ca si atunci cand noi eram elevi smecherii copiau iar cei silitori invatau. Problema era ca cei care voiau su faca o meserie invatau, in special cei care doreau sa devina intelectuali. Nu se dadea spaga, decat la examenele de admitere, sub forma de meditatii platite cu bani multi.
Dar sa revin la situatia de acum. Am o nepoata care a terminat liceul anul trecut. Din acest motiv cunosc foarte bine meteahnele invatamantului romanesc. Este adevarat ca in cele mai multe scoli nu se invata, incepand din clasele primare. Majoritatea copiilor ajung la liceu semianalfabeti. Cei cu dare de mana (cu posibilitati financiare) incearca sa cumpere examenele si foarte multi reusesc.
Scriu aceste observatii pentru a demonstra ca lucrurile sunt mult mai complicate decat par la prima vedere. Profesorii sunt prost platiti, motiv pentru care fac munca de dascal cu nemultumire in suflet. Parintii nau timp sa se ocupe de educatia copiilor, Nu au timp sa fie parinti. Majoritatea copiilor detesta invatatura. Cei care totusi invata sunt batjocoriti de ceilalti.
Tot sistemul de invatamant trebuie reformat, incepand de la scoala primara. Sunt de acord ca programa de invatamant este prea incarcata si temele subiectelor date la examen nu sunt diferentiate.
Nu stiu cum este programa scolara azi , cum era pe vremea mea ,dar , fara a ma lauda si fara a subestima pe cineva , relatez o intamplare legata de bacalaureatul meu : Cu doua saptamani inainte de “bac”, profesorul de bilogie ne-a dat un extemporal . Aveam 9 si 10 pe linie, dar la acea lectie n-am invatat si, ca atare , am copiat . Profesorul aduce lucrarile corectate si … am nota 8 . Zice :”uite, nu-ti schimb nota , dar spune-mi cum ai copiat si nu te-am prins ?” Zic: simplu; cand ati dat cu piciorul in catedra n-am sarit in sus ca ceilalti si mi-am continuat “activitatea”. El : ei, asa ti-ai facut tot trimestrul note mari , ai nota 2 (doi) si in cele doua ore ramase raspunzi la toata materia ” (halal pedagog !?!) Buuun. Raspund din prima lectie, vad ca incearca sa ma incurce si nu mai spun nimic . La sfarsit spun : ” puteti verifica la Secretariat ca m-am inscris pentru bacalaureat la : romana, franceza si istorie . In loc de istorie, voi da bacalaureatul la …biologie . Asa am facut si am luat 8 la romana, 7 la francez si … 9 la biologie . Cum s-ar petrece aceasta mica “schimbare pe ultima suta de metri ” intr-un liceu de azi !?! Trage fiecare concluzia la indemana .