E a doua zi, e duminică, sunt la munte, adică e de bine :) Să purcedem, care va să zică, pe un traseu pe care n-am mai fost niciodată. Am coborât pe lângă hotel, pe pârtie. Nu înţeleg ce plăcere găsesc oamenii în schiatul pe o pantă relativ scurtă. După care urcă cu teleschiul, pentru a avea de unde coborî… din nou. Şi tot aşa. Acum, pârtia e o poiană plină de ciuperci, mari şi rotunde ca nişte OZN-uri. Ei bine, nici chiar aşa de mari.

Citește restul articolului →